 |
 | Creaþiile mele |  |
|
Superhero
Membru junior
 
|
|
Astea pe care le voi posta sunt inregistrate la o firma de copyright. Am si unele neinregistrate, dar ma tem sa le public pana ce adminii nu-mi vor spune cum au planificat a proteja drepturile de autor ale forumistilor.
Talionul rapsozilor Când ortacul meu, penelul, ce-i pendinte de cernealã, din penuria iubirii scoate-a artei abundenþã, Elidând elucubraþii ce fãceau sã-mi parã mulțimea epos scris în limba morþii dar cu-a vieþii elocvenþã, Prin a geniului trãire simt cã nu mai simt nimica ºi-a delirului iubirii mici delicte-mi par delicii. Simt cã Raiul ºi cu Iadul începutu-ºi-au rãzboiul... Iarãºi inima-mi se-ascunde sub a artei auspicii... Condeier ca mine, timpul, un fără întârziere conciliabul îmi recomandă ca, în tainã, numele sã-mi scrie-n ere, Iar în schimb îmi cere viaþa, arta, visul ºi iubirea... Râd amar de el, naivul... N-are el habar ce-mi cere... Da-i-aº tot de el putea-ar în copac sã mã transforme, sã fiu pur ºi, de-unul singur, sã dau viaþã-n castitate, Sau mai bine într-un înger, care-i sacru fãr’ sã nascã... ori o lacrimã... un zâmbet... ori ceva din astea toate... Umectaþi cã au obrajii de a lacrimilor dâre ºi tristeþea cã le-neacã, din ucaz divin, destinul, Poþi s-acuzi artiºtii? Nu poþi... Ei doar cautã-adevãrul... Oare n-au aflat cu toþii cã pe-acesta-l are vinul? Noaptea, îndată ce ºopteºte vântul ancestralele secrete tot sperând ca muritorii sã-l audã, sã-l priceapã, Stau sub palida luminã a veiozei ceruite ºi aºtept ca simfonia unor glasuri vechi sã-nceapã... Însã-ntârzie sã-aparã, cum amână mireasa cu-a ei rochie bogatã ce a mamei e – la nuntã – Singurul ce-mi mai alinã zvârcolirea sufleteascã e penelul care scrie desprea vieþii soartã cruntã... Nu-ndrãzneºte nici chiar dânsul sã cuteze mai departe... Sacrul simt cum mã-nconjoarã... sau e, deghizat, doar visul? Cu venala lui vendetã, simt pândind în jur profanul... Mor ideile în gându-mi însã iar m-apucã scrisul... Nu mã mai pricep cu nimeni... Nici mãcar cu mine însumi... Haosul din jurul vieþii-mi naºte haos plin de moarte... „Bate ºi-ai sã ai deschisã poarta“ – zis-a El, Hristosul... Iatã-mã bãtând de eoni la a Edenului poarte... Iar de-odatã ºi odatã am sã intru-n Rai, privi-voi... cum un critic lung la minte tãlmãci-va-mi scrisul, arta... Ale visului avaluri spre oceanul reveriei poartã sufletu-mi pe drumuri ce cunoaºte numai harta; Care hartã? A visãrii... La romani, putere-i visul... Ostrogoþii-l cred magie... La poeþi, e însãºi viaþa... De aceea, din asta când revii la zbucium trist eºti... De aceea prima clipã de trezire-i dimineaþa... Dimineaþa-i o fecioarã îmbrãcatã-n fald de înger, chipul ei e fericire... Poþi pe ea sã te înfurii? Cel mai pur moment al zilei... Triplu-n viaþa-unui miracol... Al iubirii-adept – devine la vederea-i, fiul urii... Toþi în juru-mi încã-aleargã... Maratonu-i pe sfârºite...? Viaþa e o simplã cursã pentru foi de plastic verde... Pe-ale pistei ºubrezi margini zac ospicii construite pentru-acela ce refuzã sã alerge ori se pierde; Totul e-o antinomie. Nu-ºi dã, oare, nimeni seama? Lumea are rege-umorul ºi reginã – tragedia... Încã mã mai mirã faptul cã atâþia plâng ºi-ntreabã, printre lacrimi, de e-aproape de sfârºitu-i – comedia... Despre haine spus-au unii frumuseþea cã-ar ascunde-o... N-o ascund, ci-o contureazã, în a ei splendoare toatã, Ce sublimã e mireasa – în corset ºi fustã-n curbe... de culoarea-n care neaua poartã viaþa ei curatã... Las’... Plãti-vor ei cu toþii pentru arta ce creat-au – dacã trebuie – rapsozii... Pe o cruce-a fericirii... Sta-va lumea-n rãsãritul unor veºnice rãspunsuri ce se-mpiedicã de moarte – ucigaºa amintirii. |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
| |
|
Superhero
Membru junior
|
|
Ridicarea iubirii
Mirabil ºi de-un plâns amar, lugubru loc s-aratã, De-ai ploii stropi întregul cer, jelind se-nchide, tristul... Lângã sicriul de cristal, pe brânci sãrutã-artistul Gingaºa mânã fãrã puls, gingaºul chip de fatã... Cã vâjâie-n mausoleu un vânt nãscut din haos, Sã þinã moartea cont cãci ea rãpitu-i-a mireasa, Aºa lipsitã de pãcat – iubita, nenþeleasa, Vivace suflet ce-a zburat din trupu-i în repaos... Decenii – douã ºi un an – avut-a viaþa-i castã... De dorul inimii-ascultând – de-amor nevrând s-auzã, Iubit-a pictorul-rapsod, ce-nchipuind-o muzã, I-a dedicat iubirea sa ºi opera sa fastã. ªi cum pãrinþii ei aveau deºartã bogãþie Iar ai artistului pãrinþi nici el nu-i cunoscuse, Întreaga lume, celor doi / iubiþi, li se opuse, Când sentimentul lor virgin voise cununie... Durerea lor fu spusã-n van ºi-a ei de foc cuvinte, Speranþa însã nu muri – nãscând mehenghe vise – Ca-n miez nocturn a se-ntâlni cu jururile scrise, Cãsãtoria, pe ascuns, s-o facã-un blând pãrinte. ªi-ntr-o bisericã, smeriþi, sã lege douã inimi, De-acord se puserã – apoi / urmând sã fugã-n lume, El – din vrãjitul univers, ea – din a mãrii spume; Pãreau sã aibã ºanse mari, dar sorþii furã minimi... Cãci pentru, nimeni, a afla, în rochi-alb-albastrã A mamei sale, în secret, se-mpodobi, ºi-n fugã Plecã, la zero incomplet, spunând în gând o rugã, Lãsând, în vorbe-ntr-un rãvaº, iertarea, la fereastrã... Destinul crud se îmbrãcã în.de pungaº veºminte, ªi calea fetei o þinu, armat c-o lamã-a morþii, Ca pentru numai un argint, în umbra neagrã-a porþii, Sã stingã-n sânge-un suflet pur... la inimã ºi-n minte... Un þipãt scurt, sfâºietor, tãcerea nopþii sparse, ªi, doar sosit, pentru-a o lua, artistul, auzindu-l, Fugi la ea – sã-l vadã doar pe púngaº împânzindu-l Un foc intern, mistuitor, ce-n urlete, îl arse. Cercã sã îl ajute, dar, stropindu-l cu agheasmã, Ce tocmai luase – pe-a lor frunþi, sã facã semnul crucii – Dar focu-adânc se-aprinse mai, sãrind în stele lucii, Mirosul greu de sulf murind / ’n-a apei sfinþi mireasmã. Întinsã jos, cu ochi pierduþi, cuprinsã de senine, Mireasa, din rãnitu-i piept, priveºte roºul sânge Cum curge. Mirele, cumplit, sãlbatici lacrimi plânge, ªoptind: „Te rog, nu mã lãsa! Te rog, rãmâi cu mine!“ Dar cum sã-ndupleci un destin când nu ai vreo putere?! Implori, în van, pe Dumnezeu, sã faci un pact cu Dânsul... „Te vreau ferice ºi, în veci, te voi iubi... iar plânsul Þi-l domoleºte, te implor“ – mai spuse ea-n durere. Apoi un suflu mai avu, ºi-o cufundã tãcerea; Apocaliptic el urlã la providenþa cruntã, Scoþând o lumânare pal, ce-o luase pentru nuntã, ªi aprinzând-o-n mâna ei, sã-i lúmine zãcerea. Scãldând, cu stropi de lacrimi mari, în zâmbet moarta-i faþã, Urlã: „Mã ia la Tine-acum, de-ai milã de cum sufãr!“ Privind al cerului abis ºi chipul alb de nufãr, Lãsând pe pãrul ei nelins sã cadã-a sale laþã. „Aº vrea sã-nfãptui suicid... dar voi sã fiu cu tine... ªi cum de înger viaþã-ai dus, deschis þi-e Paradisul, Acolo am sã-ajung ºi eu... Schimbatu-mi-s-a visul, Cãci fost-a artã sã creez... Acu-i sã-nfãptui bine...“ „ªi, de-n ascunsele-I gândiri, aceastrã tragedie Ce tulburã, o vreme doar, iubirea noastrã purã, Va fi având raþional / pretext – lipsit de urã – Nu voi acum a îl mai ºti – iubire moartã vie...“ „E prea scăzut ’cest univers sã-þi spun cât te-am iubit... Mã-aºteaptã,-a minþii mele sens – curând voi fi cu tine! – Cãci pentru asta-n viaþa mea voi fãptui doar bine, Þi-o jur, ba nu cãci e pãcat,... din suflet îþi promit!“ „ªi fiindcã sufletul, de timp ºi spaþiu, n-are seamã, De-n viaþã n-am putut afla sublima fericire, Ca pure spirite-om trãi sortita noastr-iubire... Vegheazã-a vieþii-mi trist final... ºi nu avea vreo teamã.“ „Cum cãtre cer, fecioara mea, te-ndrepþi, în zbor, mã crede, Pãmântul nu-þi va mistui splendoarea – n-oi permite! – Apoi pe braþe-o ridicã,... imagini aburite, Vãzând prin ochii-nlãcrimaþi ºi singuri precum Edde... O duse-acasã la ai ei, sperând sã îl ucidã, Fãrã crezare-a-i da, turbaþi, îndată ce spune-le-va totul... Pe tatãl ei – bizar bãrbat – pãru sã-l doarã cotul, Dar plânse mult... de rochíá ei, a fetei mamã,-avidã. „Aþi fost iubiþi – noi ne-am opus – te-ocupã tu de dânsa“ Rostirã-n cor ai ei pãrinþi, cu ochii-n nepãsare, „Te du cu ea – nu-þi dãm nimic – în lumea voastrã mare“ În faþã râsu-i-au în timp ce-artisu-amarnic plâns-a. Ca pe-o comoarã fãrã preþ, cu ºi mai multã forþã, În braþe strânse trupul mort, plecând din casa urii. „De nu te iartã,-îi iartã tu“, ºopti în colþul gurii, „ªi-L roagã,-n mila-I, a-i ierta Cel Sfânt, de-a smoalei torþã...“ Iar la bisericã ajuns, când ciocãni la uºã Sfâºietor, un preot ’nalt, pãru sã le deschidã; Îi povesti cum viaþa sa deodat’ devnit-a vidã, Þinând cu-ardenþã de-înger trup cu chipul de pãpuºã... O cruce, douã, trei la rând, fãcu-n stihar, cu groazã, Privind la cei ce,-ai cununa, în tainã, acceptase, Cãci, viaþa-ntreagã,-un lucru-amar, nicicând li se mai dase O ºansã ochilor bãtrâni ai sãi aºa sã vazã. Apoi, rosti, mergând spre-altar, cuprins de uluire: „Dar numai ºapte zile azi, pe dânsa am vãzut-o, Cãci a venit la spovedit ºi-am ºi-euharistit-o, De parcã ar fi-nfãptuit a morþii pregãtire...“ „Pãrinte, nu vreau sã astruc în sol a ei splendoare, Ci voi cu galbenii mei toþi sã-i fac mausoleu... Catapeteasmã,-altar, chivot – le voi picta chiar eu, De mã ajuþi a evita a ei înmormântare.“ Gãsi înaltul preot, târg, mai bun, cum nu se poate, ªi, cum putea a-l întocmi, îi spuse: „Fã tu asta ªi-n máusoleumul regal ai sã-þi aºezi nevasta, Un galben fãrã sã mai dai – am sã mã-ocup de toate...“ Fãcu pãrintele mai tot – ºi lângã catedralã Îi cumpãrã, din banii strânºi spre clerica picturã, Mausoleu cum de artist sãrmani ochi nu vãzurã Vreodatã; cu un hol sculptat / din uriaºa salã. ªi-a doua zi, bãturã lung, cinci clopote, de ducã, În timp ce trupul fetei, dus, fu, tot de-artist, în braþe, Din al bisericii culoar spre cel ce sta s-o-nhaþe – Colosul morþii... ªi-n artist | tot sufletul se-usucã. Când totu-ajunse la sfârºit – ºi slujba ºi pomana – Plecã ºi preotu-amintind în treacãt de-nvoire, Lãsându-l solitar lângã tron, scãldat în amorþire, Pe cel trãdat de-al sãu destin – în suflet, doar cu rana – „Voi sta de veghe-n ceas nocturn – ºi mâine voi începe... Nimic rãmâne-va-n sãlaº perfect fãr’ de culoare –“ „Prea bine... Stai... Am sã te-aºtept... Aº vrea sã-þi spun: când moare Un suflet drag, orice sã faci, dar nu-ncerca pricepe...“ O smeadã noapte se lãsã, lipsitã de luminã, Nici stea, nici lunã, sus pe cer... Nicicând mai întuneric... ªi timpul orb sã plângã sta... cu vãlul sãu feeric... Pe racla cu secret soroc ºi fãrã de vreo vinã... Rãmas pe brânci lângã sicriu, cu palma ei în mânã, Artistu-ncarcera-ntristat în lacrimi cugetarea... Sã se despice-acest pãmânt, sã se separe marea! Voia sã plece dupã ea... Voia sã mai rãmânã? ªi clipe lungi ar trece,-ar sta, mimând miºmaºul sorþii, Iar ceasul zero n-ar veni dar vremea îl obligã. Sãrutul mâinii reci... Dar cea | al cãrei nume-l strigã, Virgina vieþii, duh curat, e-acum fecioara morþii... [a fi continuatã] |
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| |
|
bad biatch
Administrator
 
|
|
Pfff..tu folosesti niste cuvinte destul de greu de inteles,pt noi copiii si ai o gama variata de sentimente pe care le expui prin poeziile si creatiile tale (din cate am observat prima era proza) ,oricum ai un stil deosebit de a scrie si nu am ce sa critic,doar sa te felicit.Bravo!
 Si mai vrem,normal,continuarea la poezie  |
|||||||||||
|
_________________ [url=http://forumulscriitoriloramatori.myforum.ro/regulamentul-acestui-forum-vt2.html]Regulamentul forumului[/url]
|
|||||||||||||
|
| |
|
Superhero
Membru junior
|
|
Nu sunt cu mult mai mare ca tine, scumpo... Poate cu vreo cativa ani decat, daca ma iau dupa varstele pe care le-ati scris in rubrica de prezentare... Foloseste [url=http://dexonline.ro/]dex online[/url]-ul, ca de-aia exista... |
|||||||||||||
|
|||||||||||||||
|
| |
|
Superhero
Membru junior
|
|
Sistem de valori
Ca un voal ce infinitul îl albeºte-n mii de planuri – cade neaua verticalã peste lumea zgribulitã, Galanton îºi varsã cerul unduirea-i fãrã moarte... Aº dori sã-accepte iarna s-o ador ca pe-o iubitã, ªi þinându-ne de palme, sã unim a noastre gânduri – sã-i sãrut omãtul rece, sã se joace-n poezie – Iar îndată ce timpul se va scurge sã ne ducem împreunã / cãtre ceruri larg deschise... Ce sublimã fantezie! Mi-a plãcut de când mi-e fiinþa a miracolelor fiicã – cum mereu spre nou i-e voia ºi cum schimbã anii, iute – E mireasã cât trãieºte fãrã-a fi vreodat’ soþie... ªi zãpada-i inocentã nici nu ºtie sã sãrute! Demiugul Însuºi, Fiul, ªi-a trimis pe lume-n vremea-i – sã se bucure-omenirea, s-o numeascã sãrbãtoare... Îi artistului asemeni – rãzvrãtitã, nenþeleasã – solitarã-ntre-anotimpuri – doar cu pura ei ninsoare – |
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| |
|
Superhero
Membru junior
|
|
Concisul aer
Mii planoare în vãzduhul tinereþii fericite De-a iubitei-mi tărie susþinute-s în plutire, Eu le-aºtept sã se întoarcã, sã coboare – ameþite – ªi sã caut – pentru mine – de adus-au fericire... Nu e greu sã scrii poeme îndată ce platonic ºtii sã suferi, Orice fapt þi se-nchinã la picioare, a-l descrie, Sentimente inocente ca nuanþa unor nuferi Fiind aerul de care fãrã – fiinþa – n-ar fi vie. ªi iubesc precum Icarus libertatea ce e-n aer. Gând tehui din ºanul vieþii rãzvrãtit ieºind sã zboare... Vai! E-atâta-ncãierare jos... ºi nu ºtiu sã mã-ncaier! Vreau sã zbor! Mã ia cu tine, o! iubitã vrãjitoare. Stai, avânt arar ºi-angelic! Vii cu mine? Vin cu tine? O! Hainã gravitaþie, sub imperiul tãu plâng rece! Nici chiar îngerii n-au aripi... În vãzduh, dar, cine-i þine? Mã evapor fiindcã fiinþa-mi a-nceput de dor sã sece... |
|||||||||||
|
Ultima modificare efectuata Superhero la 04/04/2007 23:49, modificat de 2 ori in total
|
|||||||||||||
|
| |
|
Superhero
Membru junior
|
|
Criticati-ma, va rog. Imi place foarte mult.  |
|||||||||||||
|
|||||||||||||||
|
| |
|
bad biatch
Administrator
|
|
Bine,atunci am sa incep eu.Prima este frumoasa,ma incanta aceasta puritate vesnica a zapezii.
A 2-a mi se pare ca nu are melodicitate.Mi se pare ca e cam seaca .E reusita,dar parca nu are asa mult sentiment si melodicitate.
Dupa felu` cum vorbeai am crezut ca esti mai mare 
Mai asteptam creatii d`ale tale |
|||||||||||
|
_________________ [url=http://forumulscriitoriloramatori.myforum.ro/regulamentul-acestui-forum-vt2.html]Regulamentul forumului[/url]
|
|||||||||||||
|
| |
|
willy_is_doomed
Bine ai venit!
 
|
|
stii, poate ca scri tu bine dar ar trebui sa iti schimbi atitudinea . esti ca ingamfat si ar trebui sa te intinzi cat iti îngăduie plapuma sau eventual sa iti iei una mai lunga. si in loc sa vanezi greseli gramaticale mai bine ai gusta din poezia si talentul celor de aici (gothic_dark scrie superb dar probabil ca ai fost vigilent la gramatica si la virgule nu la sentiment )
|
|||||||||||
|
_________________ so far beyond, so far away can you serve me? another glass of wiskey please because the candle of joy, cant be seen forever more
|
|||||||||||||
|
| |
|
bad biatch
Administrator
|
|
Ouch!Una bucata remarca dura de la Iulia
.Cam are dreptate.... |
|||||||||||
|
_________________ [url=http://forumulscriitoriloramatori.myforum.ro/regulamentul-acestui-forum-vt2.html]Regulamentul forumului[/url]
|
|||||||||||||
|
| |
|
Superhero
Membru junior
|
|
Sintagma "esti ca ingamfat" nu are sens si nici nu este corecta din punct de vedere gramatical. Poate ai vrut sa spui "esti cam ingamfat"... A! Si inca ceva... Era sa uit: esti cam penibila...  |
|||||||||||||
|
|||||||||||||||
|
| |
|
willy_is_doomed
Bine ai venit!
|
|
ce noroc ca esti tu aici ! cine sa ne corecteze greselile de scris daca nu tu ? ca eu sunt penibila ... asta e parerea ta si e dreptul tau sa gandesti ce vrei numai ca prefer sa fiu penibila decat un egoist increzut ca tine
|
|||||||||||
|
_________________ so far beyond, so far away can you serve me? another glass of wiskey please because the candle of joy, cant be seen forever more
|
|||||||||||||
|
| |
|
Superhero
Membru junior
|
|
Pune punct dupa ce termini propozitia. Te crezi avangardista? :cap_PDT_01_01:
|
|||||||||||
|
_________________ [url=http://img.godlike.cl/ver.php?id=dwhite.jpg]  [/url]
|
|||||||||||||
|
| |
|
Superhero
Membru junior
|
|
Cadavra
Iar cad stropii grei de ploaie ªi-nconvoaie Atmosfera albãstrie Iarãºi stau ºi bat în poartã La iubirea mea cea moartã Dar nu-nvie... Încã-o datã stropi de rouã... Plouã, plouã – ªi eu cat iubiri ucise Dar frumoasa-mi decedatã Doar în gând mi se aratã ªi în vise. Iarãºi a-nceput sã ningã Ca sã stingã Sentimentul meu virgin; Mã priveºti c-o faþã gravã, O! frumoasa mea cadavrã, ªi mã-nchin... Din nou zloata solu-atinge... Ninge, ninge – Soarta-þi tristã o jelesc ªi-un inel, pe-al tãu scheletic Deget, pun – ºoptind poetic: Te iubesc. |
|||||||||||
|
_________________ [url=http://img.godlike.cl/ver.php?id=dwhite.jpg] [/url]
|
|||||||||||||
|
| |
|
bad biatch
Administrator
|
|
Wow ...foarte tare poezia
 .Se refera la o fata moarta sau mai degraba la sentimentele ei moarte fata de baiat si in mintea lui se deruleaza imaginea asta a ei moarta cand ii pune inelul pe deget si ii spune ca o iubeste  ? ...oricum e frumoasa |
|||||||||||
|
_________________ [url=http://forumulscriitoriloramatori.myforum.ro/regulamentul-acestui-forum-vt2.html]Regulamentul forumului[/url]
|
|||||||||||||
|
| |
|
Raluca
Vizitator
|
|
cred ca voi face un topic de certuri sa nu va mai certati pe aici
|
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
 | Creaþiile mele | |
|
||
|
|
|