FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Compendiul vietii

Trimis: 17/12/2009 19:10

Într-o zi de ianuar am sosit neștiutor
Un adaos nedorit în viața părinților.
Am crescut cum creștem toți din al dragostei izvor,
Un copil nesăbuit ce zburda pe străzi de zor.
Am căzut și m-am lovit dar am râs și mi-a trecut,
Eram jucauș și pur, inocența-mi-era scut.
Dară anii au trecut și nu mai eram copil,
Un adolescent pierdut într-un suflet imobil.
Al părinților calvar s-a-ncheiat cu un divorț
Și așa fără să vreau s-au deschis a vieții porț.
Anii reci ce au urmat i-am uitat în căni de vin,
Cu prieteni de pahar și o viață în declin.
De iubire-am fost uitat și de lume-am fost hulit,
Pe poteci ce am umblat singur eu am pribegit.
Toți cei care mă priveau îmi ziceau suflet pierdut,
Din oglindă mă privea parcă un necunoscut.
M-am trezit dupa liceu am plecat să-mi fac un rost,
Dar greșeli dupa greșeli ... libertatea-i împotriva cost.
De am plâns sau de-am mai râs de atuncea nu mai știu,
M-am ascuns la mine-n gând și am început să scriu.
Iar lumină de găsiți undeva ascunsă-n voi,
Să nu mi-o împărtășiți pentru ca eu nu o voi.
Dar mai sper că într-o zi dacă toți vom fi uniți,
Voi plange și voi zâmbi cu toți frații mei iubiți.

Orice asemanare cu personaje din viata reala este pur intamplatoare!!!

Trimis: 18/12/2009 10:51

e foarte frumoasa poezia..si in mare parte ma 'regasesc' daca pot spune asa. pace :)>-

Trimis: 18/12/2009 18:16

,,Iar lumină de găsiți undeva ascunsă-n voi,
Să nu mi-o împărtășiți pentru ca eu nu o voi.''

Noi lumina nu-ti vom da,
De nu vrei sa o primesti...
Desi speri, dorind candva
Linistea sa-ti regasesti.
Nu e bine sa traiesti
Singur, singur, ratacind...
Timpu-n loc n-ai sa-l opresti
Ceas cu ceas , incet murind...