FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: CAUTATORUL DE SUFLETE-PARTEA I

Trimis: 10/10/2008 12:00

888 - 7 -

Trimis: 11/10/2008 09:53

mai mergi si pe la biserica mai roaga-te seara!!!!!! captivant chiar elegant dar nu crezi ca lipseste latura aceasta!!! latura in care personajul vb cu sine!! sau ai vrut sa faci ceva obiectiv?? Consider ca nu are incarcatura emotionala! Eu vad ca tu mai mult descrii decat sa intri cu totul in personaj!!! Iti propun sa lasi asta asa si dupa ce vii de la bisericasau dupa ce te rogi scrie din nou ceea ce ai scris deja! Incearca! Incearca! Daca esti curioasa da si u la Inceput roman ! sa vz ce am scris eu!!!

Trimis: 11/10/2008 09:59

si inca ceva ceea ce propun eu este f greu de facut dar asa reusesti sa progresezi cum rareori te-ai gandit!! ajungi la o exprimare si al un tonus al creatiei care este tare greu de consumat!

Trimis: 17/09/2010 11:18

Draga criticule,

Cateva intrebari:
La ce persoana se scrie un roman?sau un mini roman?
Chiar crezi ca am postat capitole intregi?

Acum, sa stii ca eu consider critica un element valoros pentru oricine crede ca poate fi considerat scriitor...atata timp cat ea este constructiva si argumentativa.
Apoi, ma ntreb oare de ce nu mi-ai trimis si un sfat, ceva mai practic decat acela de a ma identifica mai mult cu personajul?
Evident este mult mai usor sa criticam ceva decat sa contribuim la imbunatatirea lui,dar multumesc pentru momentul acordat si pentru atentie pentru că inseamna ca ''am scris''.

Aaa, nu in ultimul rand vin eu cu un sfat si iti sugerez ca data viitoare cand aplici acest sistem de critica sa incerci sa-l construiesti cu argumente mai bune;de exemplu incearca sa aflii cate tipuri de scriere la cate persoane poate aborda un autor intr-un roman...ai fi surprins poate sa aflii ca nu intotdeauna autorul este subiectiv si se identifica cu personajul sau personajele.

O zi frumoasa si tie,
Anesta

Trimis: 08/10/2010 19:18

anesta a scris:

“ Cind s-au intalnit ziua si noaptea…”

Usa salii de sport s-a inchis cu zgomot in urma lui si prin zarva de dinaintea antrenementului a inceput sa-si poarte pasii printre siluetele albe ale celorlalti elevi…atat de sigur si de apasat de parca pardoseala aceea rece de lemn ii cunostea mersul .L-am vazut atunci pentru întâia oara, inalt si mandru, cu ochii negrii si plini de mistere, invaluit in atata magie incit in citeva -aici nu suna deloc bine.Incearca sa inlocuiesti "incat" cu altceva.- fractiuni de secunda am avut impresia ca eram singura cu el in acea sala.A fost cea mai intensa senzatie de fiori si curiozitate pe care o avusesem pina atunci , cea mai ciudata presimtire pe care ochii mei de copil o intrevazusera prin perdeaua imaginatiei , ceva asemeni -atunci cand folosesti cuvinte frumoase,menite sa te poarte in gandurile cuiva,sau sa creeze un tablou special,este indicat sa eviti expresiile cotidiene sau de cartier- unei descarcari electrice care nu o prognozase niciun meteorolog si care lovise in plin o campie plina cu flori.In aer pluteau petale acum…
Ceva mai tarziu aveam sa descopar cum se numea acea senzatie si de ce aparuse exact in timpul in care copila din mine devenea o tanara fata, visatoare si plina de idealuri. Intalnirea aceea de - fara virgula - demult, pe care cu greu o pot numi intalnire ci mai degraba revelatie, avea sa devina intr-un mod incurcat cea mai frumosa experienta a existentei mele, si oarecum marca a multor lucruri pe care le-am purtat mai apoi in viata , inauntrul sufletului meu ca un fel de solutie memorata la ecuatia fiintei mele mature de mai tarziu.
Acele secunde in care mi-am ridicat capul din podeaua salii de antrenamente ca sa vad cine putea sa inchida o usa cu atata zgomot, au fost inceputul meu ca amprenta in ceea ce noi numim viata; a fost inițialul pas al unei calatorii ce avea sa fie plina de intrebari fara raspunsuri, plina de regrete dar si de momente frumoase, dar mai ales atat de bogata in sentimente, vibratii unice ale fiecarui moment prin care trecem, iar sensul si gustul acelor sentimente l-am invatat cu el si de la el…de la cea mai dulce si intensa nuanta, pina la tonurile amare si seci de mai tarziu.Momentul in care l-am vazut, in care l-am simtit efectiv in jurul meu, seamana foarte mult cu un apus…sau cu un rasarit, cert este ca seamana cu clipele acelea cind ptr citeva minute soarele si luna se privesc iar apoi se scufunda fiecare in lumea lui, despartiti in doua emisfere diferite ,insa predestinati sa se intalneasca mereu, plini de dor si de dorinta, doua jumatati care creeaza un ciclu atat de divin sub armonia blestemului de a nu sta niciodata unul linga celalalt.Asa am vazut atunci intalnirea noastra si dupa atatia ani inca o vad asa. A trecut mult timp de atunci , ani buni si intamplari naturale cu oameni adevarati, perioade de viata , bune si grele , nenumarate clipe variate intre ele ca importanta emotionala, si cu toate ca inca nu am definit o scara pentru a compara aceste stari intre ele ,stiu foarte clar ca atunci a fost trasa o linie in viata mea.O linie groasa ce a delimitat un inceput sau poate ,la fel de bine ,un sfarsit ,ce a despartit copilaria de adolescenta si visele de realitate si care cu siguranta mi-a dat nastere mie ,ca expresie emotionala ,intr-un haos pe care imi place sa-l numesc inca...viata.

Buna,Anesta si bine ai venit la noi pe forum! Din pacate,pentru o mai lunga perioada de timp,am fost plecata si totodata absenta de pe forum,asadar nu am avut ocazia sa iti citesc opera,insa acum mi-am facut timp si am descoperit cu incantare ca ai sublimul talent de a-ti asterne gandurile si fructul imaginatiei pe hartie,si nu oricum,ci intr-un mod extrem de placut.

Am mai observat si ca ai utilizat expresii foarte frumoase si profunde,ceea ce ma face sa cred ca ai un adverat potential.Ceea ce as puncta eu sunt urmatoarele:

-semnele de punctuatie (trebuie respectate si utilizate acolo unde le este locul pentru a avea efectul scontat)
-timpurile verbale (din pacate nu esti singura ca ,intr-o fraza mai lunga, are tendinta sa utilizeze alt timp verbal decat cel pe care l-a întrebuințat la inceputul frazei.Cu toate acestea,putem evita greseala folosind fraze mai scurte,in care nu ne pierdem.)
-ordonarea ideilor in fraza (tot datorita frazelor lungi ,am observat ca uiti de unde ai plecat ,incepand cu o idee si terminand cu o alta,cu totul diferita de precedenta.)

Cam acestea ar fi punctele carora ar trebui sa le acorzi mai multa atentie ,deocamdata.Nu am apucat sa citesc tot ceea ce ai postat,dar in zilele ce vor veni,voi face tot posibilul.

Felicitari si spor la scris in continuare! Nu te lasa batuta,si continua sa perseverezi :-)

Cu bine,

B.B.