 |
 | [b]Poeziile sfarsitului de veac[/b] |  |
|
caradja
Bine ai venit!
|
|
Poezii personale
|
|||||||||||
|
_________________ J.A.Caradja
|
|||||||||||||
 |
| Re: [b]Poeziile sfarsitului de veac[/b] | |
|
caradja
Bine ai venit!
|
|
Taifasul durerii
Nu ma imbatrani...durere Caci sufletul mi-e tintuit de mult. Nu pot sa ma prefac, in lume Nu pot sa par ca nu mai sunt distrus Durere...tu anotimp al tacerii Sa imi lasi doar speranta visatoare a fericirii Si imbraca-ma in rosul iubirii, Al iubirii de suflete ingeresti Durere...tu alina-mi inima Si pune pe altarul spinilor tai, Uleiuri aromate... Macar asa sa ma mai tina in viata Macar asa sa mai pot iubi...si eu. ................................................................. Ascunzatoare Apocaliptic sentimente ma incearca la inceputul lumii... Acum cand sfarsitul imi surade in fata Ma lupt cu roba suferintei Desprinzand din trupu-mi acele omenirii Nu ma simt stapan pe mine... Nu ma pot stapani sau robi ... Si nici nu am simtit sa o fac cu altii Doar incerc sa ma acopar cu intuneric Pentru a sterge urmele spinilor. Te intepi la fiecare pas... Agonia iti surade,extazul Sa lasi din dorinte Sa bei si sa taci Otrava din tine... Otrava omenirii... Sunt timpuri vechi si noi In care murim secerati Nu poti delimita un pustiul Atunci cand el este infinit. Nici hartile nu arata fiecare copac Si nu a numarat inca fiecare piatra. Dar spinii lasa urme...fara de sfarsit Si iti inteapa sufletul...intruchipat. .......................................................................... Oare chiar tu ai murit? Ai murit!? suflete pereche, Sau poate nu te-am gasit eu? Te-ai savarsit din viata ca o lumanare... Mi-ai salvat inima Dar mi-ai luat sufletul... Azi vin cu inima plangand ... la tine la-nhumare. Sa imi faci loc, in cripta-ntunecata Cavoul sa ne fie casa... sa-mi iei si inima cu tine-n gand Si-ncet, incet sa se topeasca Iar cimitirul sa ne fie locul harazit... Dar oare, chiar tu ai murit? Sau inca nu te-ai savarsit? ........................................................................ Moloz de lacrimi Te-au ingropat astazi...pasare De-ai batea-cuma din aripi S-ar destrama pamantu-n juru-ti Facandu-ti crater... Dar te-au pecetluit sub soare Si fiecare piatra-i prinsa-ntre ea, Amestecant moluzul lacrimii de-aseara Iubirea ce ai puratat-o ...iubirea ta. Ti-au ingropat trupul putrezit, Dar deasupra mormanului de pamant Iti vad sufletul cum iese-afara Sa ma iubesti...sa te iubesc ,ca aseara Ar fi divin...din vina ta ...spre noapte. Te regasesc speranta-n ploaie Pe trupu-l agonind... Ce va ingreuna mai mult, molozul... Facand loc,lacrimlor de-aseara. ................................................................... Pian Sta pianul destramat sa cada...vocea ta A mai ramas din el doar scaunul ce-ti sprijinea trupul.. Peretii s-au zgariat de-atata teama Si luna te-anghitit in mare, ca pe-o stea Nu mai esti clovnul veseliei Tristetea ta , te-a saracit mai mult Si lupa pe o foaie de hartie In inima s-a prefacut... Ochii tai...ochi de copil Ei nu mint niciodata...zarea... Dar tu aseara m-ai mintit Harazindu-mi, mie disperarea Sa mori de tanar...dragostea nu iarta Sa plangi mormantul de a doua zi... Cu toti murim...doar dragoste-ai de piatra Incet, incet...sigur putrezi. Raman saraci si suferinzi Copacii ce si-au aplecat coroana... UScat pamantul e trist de dorinti Si in orfelinate mai este...urletul si rana Regretul e ca nu te mai aud... Si plange-auzul meu dupa o clapa Acum sta pianul insu-si ca sa cada De dorul tau...dorul de iarna... Tangoul, nu-si mai numara de mult pasii In ochii tai doar lacrimi mai privesc Orasul s-angropat in mare Si ajutor eu nu primesc... Statuia sta plangand mormane... Din piatra ce s-a sfaramat Sfaramand nisipul de pe mare Si pianul ce in urma ai lasat. ................................................................ |
|||||||||||
|
_________________ J.A.Caradja
|
|||||||||||||
|
 | [b]Poeziile sfarsitului de veac[/b] | |
|
||
|
|
|