FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: [blOOr][#13] "Aceleaşi străzi"

Trimis: 07/07/2009 14:03

Aceleaşi străzi

Merg singur pe aceleaşi străzi
Ce-noapte se-mpreună,
Pe-aceleaşi străzi ce am umblat
Ţinându-te de mână.

Cu paşi greoi, rari şi mărunţi
M-avânt prin întuneric
Şi-ncerc să caut în trecut,
Un trup cu chip angelic.

Căci, orişicine îmi apare,
Trecând pe lângă mine,
Nu ştiu de ce, dar mi se pare,
Că seamănă cu tine.

Că are poate ochii-ţi verzi
Sau mâinile-ti gentile;
Priviea-n care să mă pierzi
Cu nopţile şi zile.

Sau ... poate are râsul tău.
Şi-o voce-atât de caldă,
Că-n inimă, ca un ecou,
Adânc şi surd sa ardă.

Iar părul? Mlădios si lung,
Pe umeri poate-i curge.
Şi-o nuanţă albă-sidefiu,
Pe trup i se prelinge.

Oricum ar fi, ma uit in spate.
Să mă asigur bine.
Ca nu cumva, sa fii chiar tu,
Ce treci pe langa mine.

Merg singur pe aceleaşi străzi
Ce nu ştiu unde duc,
Pe-aceleaşi străzi pe care simt,
Ca şi tu ai trecut.

Păşind anevoios şi greu
Spre capătul himeric,
Tresar cand te zăresc mereu,
Ascunsă-n întuneric.

Dar, nu mai sunt deloc confuz ...
Şi agonia-mi trece.
Cand parcă, la un semn de sus,
Un înger se petrece.

Cest înger alb, cu ochii verzi,
De-o fii real sau nu,
Cu siguranţă nu mă-nşel,
Cand spun ca eşti chiar tu.

Şi-ncremenesc. Şi stau pe loc,
Cuprins de fericire.
Sperând sa nu dispari de tot,
Cu-o singură clipire.

Ah, în sfârşit ! Pe-aceeaşi strada,
Mă întâlnesc cu tine.
Dar, nu te-opreşti ... Saluţi în grabă,
Şi treci pe alături mine.

Şi-ncremenesc mai mult decât
Sunt deja-ncremenit.
Căci văd un înger abătut:
Un înger ce-a murit ...

Ce îmi suprimă universul
Şi îl transformă-n ură.
Doar inima-mi, bătând ca ceasul,
Îl iartă şi îndură.

Înţelegând că nu mai simţi
Ce ai simţit odata;
Că-n inimă-ţi suntem străini:
Doar un baiat şi-o fată ...

Cest înger alb, în ochiul meu,
Îţi semăna prea bine.
Dar n-ai fost tu, şi-mi pare rau:
Te-am confundat cu tine.

Dar nu-i nimic ! Acuma stiu,
Şi Domnu-mi dă dreptate:
Că-n lumea-n care-ai vrut să fiu,
Îngerii sunt pe moarte...

Merg singur pe acele strazi,
Pe care n-am trecut,
Pe-acele străzi ce nici acum,
Nu stiu unde ma duc.

Trimis: 08/07/2009 12:03

imi place linia trairilor desenata in poezie, cautarea unui ideal iluzoric, si imi place foarte mult versul: "Te-am confundat cu tine."

Trimis: 08/07/2009 18:30

Frumos. Poate chiar mai elegant decât mă aşteptam.
Deci numai are rost să-ţi spun c-ai fost genial şi că mi-a agreabil mult (prea) mult, cred că se subînţelege. Bun, deci nu mă pot abţine. Mi-a plăcut enorm! Imaginile vizuale mi-au plăcut cel mai mult, iar versurile au fost de-a dreptul geniale, mult prea geniale.

Şi cred că numai e nevoie să-ţi mai spun.

Deci aştept să mai scri. Deci aştept.

edit : Deci eu sunt chiar cretină. Oricum, am corectat. Încă o clătită cu gem pentru tine. > : d <

Trimis: 08/07/2009 21:19

Ideea poeziei este urmatoarea:
Strada este un simbol, este aici o amintire. Gasesc in indiferent ce persoana asemanari cu ea. Prin parcurgerea (retrairea) acelorasi "strazi", incerc sa o materializez in minte. Initial sunt bulversat de absolut orice mic asemanare care imi sare in ochii, si ma asigur mereu ca dor mi s-a parut, ca nu a fost ea.
Asta, pana cand chiar ma intalnesc cu ea. Sunt inmarmurit. Dupa atata timp, o reintalnesc. Sunt foarte sigur ca e ea. Dar, doar in aparenta, caci esenta ei nu mai exista. Nu mai este asa cum o stiam ... De aici si "te-am confundat cu tine".
Iar in final, accept ideea ca ea nu mai este aceeasi si ca sunt obligat sa ma intorc la realitate ("lumea in care ai vrut sa fiu, ingerii sunt pe moarte").

@multzam pt aprecieri :D. Si Corina, o sa vezi ca sunt numeroase poezii reusite in acest forum. Asteptam si lucrarile tale. Probabil ca ale mele ti-au placut, fiindca eu abordez romantismul. Daca ti-a placut poezia asta, probabil o sa iti placa si http://forumulscriitoriloramatori.myforum.ro/bloor5-quotglas-de-lebada-quot-vt287.html?highlight=bloor

Trimis: 08/07/2009 21:41

aha, acum am inteles mai bine poezia, eu unu am interpretat ca pe o iluzie gasirea raspunsului ca asta e gandirea mea, la mine trebuie sa fie mereu ceva iluzoric, dezamagitor, trist etc... cred ca se vede si din ceea ce scriu...

Trimis: 10/07/2009 09:24

Poezia ta am impresia ca se refera la trecut. :) Ceva din poezie pare sa fi fost real. Am lipsit o perioada si constat cate poezii interesante s-au scris pe aici. :D Mai am numeroase de citit... asa revenind... la decor, te asemeni cu Bacovia.... adica un pic de simbolism... dar ai ceva ce Bacovia sigur nu avea :P Romantism. :)

Trimis: 13/07/2009 02:34

Sunt un romantic...
... un romantic ce isi exprima romantismul la pereti si tablouri unsure

.