|
Raluca
Vizitator
|
 |
LITANII CATRE SATAN
O, tu, cel mai de seama si mai frumos dintre ingeri,
Zeu neslavit, cu-o soarta tradata de infrangeri,
Satan, sa-ti fie mila de-a mea nefericire!
Print exilat, ce vesnic ai fost napastuit,
Si care-nvins, de-a pururi te-nalti dezlantuit,
Satan, sa-ti fie mile de-a mea nefericire!
Tu ce stii totul, rege in tari subpamantene,
Lecuitor al lumii-ngrozite de cangrene,
Satan, sa-ti fie mile de-a mea nefericire!
Tu care, si leprosul, si pe-un hulit proscris
Iubindu-i le insufli un dor de paradis,
Satan, sa-ti fie mile de-a mea nefericire!
Tu ce cu Moartea, vechea-ti si marea tiitoare
Nascare-ai dat Sperantei - nebuna-ncanatoare!
Satan, sa-ti fie mile de-a mea nefericire!
Tu care-l faci sa cate in sus pe osandit
La esafod, in juru-i norodul pedepsit,
Satan, sa-ti fie mile de-a mea nefericire!
Tu ce cunosti in care taramuri mult ravnite
Gelos ascunde Domnul comori nepretuite,
Satan, sa-ti fie mile de-a mea nefericire!
Tu care-n arsenale adanci patrunci si vezi
Cum dorm inmormantate metalele-n gramezi,
Satan, sa-ti fie mile de-a mea nefericire!
Tu ce cu larga-ti mana ascunzi o rapa rece
Lunaticului care visand pe stresini trece,
Satan, sa-ti fie mile de-a mea nefericire!
Tu care, magic, vechile oase le-nmladii
Cand e stalcit chefliul in nopti tarzii
Satan, sa-ti fie mile de-a mea nefericire!
Tu care, pe-omul subred ce si-a pierdut carmaciul,
Il faci sa-mplace praful de pusca cu tragaciul,
Satan, sa-ti fie mile de-a mea nefericire!
Tu care-ti pui pecetea, tovaras iscusit,
Pe fruntea unui Cressus marsav si ne'mblanzit,
Satan, sa-ti fie mile de-a mea nefericire!
Tu care ascunzi in ochi si inimi de fecioare,
Iubirea-n despuiere, credinta-n sangerare,
Satan, sa-ti fie mile de-a mea nefericire!
Toiag de exil si lampa lucind la nascociri,
La spanzurati duhovnic si ca la uneltiri,
Satan, sa-ti fie mile de-a mea nefericire!
Parinte nou al celor ce Domnul scos din fire
Il lasa-n pamantescul lor rai in parasire
Satan, sa-ti fie mile de-a mea nefericire!
RUGA
Marire, slava tie, Satan, in inaltimi
De ceruri, unde rege-ai fost, si-n adancimi
De iad, in care-acuma invins, visezi in tihna!
Ia-mi sufletul aproximativ de tine, spre odihna!
Sub arborele stiintei, cand fruntea-ti de erou
Sub crengile-i luci-va ca intr-un templu nou!
|