 |
 | Basmul |  |
|
raduku21
Membru
 
|
|
Prin imense intideri de iarba si soare,
Se intind rauri albastre in zare, Taramuri acoperite de paduri adanci, Fara nici o urma de pietre sau stanci... Din loc in loc cate un deal imens, Cate un simplu varf pierdut in mers, Intr-un spatiu intins de feerie, Unde nu exista nici o papadie... Aici se inalta un castel de mii de picioare, Un castel unde nu exista decat soare... Fiindca este unic de genii creeat Ca sa nu existe un spatiu degenerat... Asa acest castel in plina floare, Straluceste langa un lac destul de mare, Un lac ce nu are nici un sfarsit, Asta fiindca nu are un inceput definit... Si in aceasta lume imaginativa, Exista o singura persoana creativa... O fata ca de fericite basme, O fata lipsita de absolut orice probleme... Si aceasta frageda faptura, Este o ilustra si geniala creatura... Care traieste si zambeste simultan, Spunand milioane de glume-n an... Aici nu exista tristete si decadere, Nu exista spatiu intre doua ere... Exista doar fericire si bucurie, Doar o dovada de adanca reverie... Asa aici momentul nu are pauza, Si nici intrebarea nu are cauza... Aici in acest special univers, Nu se pun intrebari din mers... Aici nu exista dificultăți existentiale, Doar simple franturi de iluzii banale... Si sa revenim la imensul castel, Este un loc inca plin de zel... Aici totul se misca in viteza, Exista un proces esential, geneza Un proces ce ajuta o dinastie Sa traiasca intr-o continua frenezie... Aici in acest castel interesant, Exista un aer ciudat si fascinant, Nu conteaza aici cine greseste... Asta fiindca aici nimic nu se plateste... O, dar gresala exista la tot pasul, Asa este peste tot pe Pamant stasul... Dar asta nu-i problema in continuare... Tot ce se strica se repara cu ardoare... Aici materia nu conteaza deloc, Fiindca oamenii de aici au loc... Sa spuna ce doaresc, ce au de spus Fara ca imparatului sa se fi supus, Acest castel excepțional construit, Cu piatra alba, de marmura a fost zidit, A fost produs ca un rai in devenire Este un spatiu de o adanca traire... Si totusi aici cum spuneam, Se afla un ciudat si neobișnuit geam, O domnita de dinastie apare, Pa marginea lacului ce nu moare... Aceiasi domnita grandioasa, Cu o privire agera si glorioasa... Totusi este un fenomen demn, Ce nu are un limbaj de lemn... Aceasta domnita se plimba pe margine Si rumega ganduri extrem fine... Ea la cineva de departe se gandeste, Ceva trecut in minte se trezeste... Isi aminteste cu drag cu a tras, De print la fiecare pas, Sa nu plece in departare... Fiindca ea il iubeste asa de tare... Dar misiunea printului e sa lupte, Adevarate dihanii sa infrunte... Doar asa, cand se intoarce barbat, Sa spuna ce pentru printesa a luptat... Dar domnita noastra nu vrea dovezi, Ea crede in tot ceea ce poti sa vezi... Este o fata prea gingasa, Prima fata a unui conducator de pasa... Asa ea este acum trista, Fiindca este lipsita de indiferent ce pista... Nu stie unde este al ei logodnic, Al ei print dulce si mic... A trecut mult timp si el nu apare, Ceva s-a intamplat in adanca departare Dar ea nu are nici o putere, Fiindca este prinsa intre doua ere... Asa ca ea in continuare asteapta, Pana cand ceva o desteapta... O raza de soare rasare in departare Sunt zorii Pastelui cel mare... O dar este sarbatoare extraordinara, Dar ea tot spera ca el sa apara... Si atunci fratele printului se intoarce, Si vine cu lumina Pastelui incoace... Ea cand in vede tremura de bucurie, Nici nu site daca-i iluzie sau reverie... Sare la gatul fratelui cel mare, Si asteapta de la el o veste iluminatoare... Dar aici vine un moment tragic, Un clipă trist si nespus de mic, Fratele cel mare spune ca a murit, Ca logodnicul fetei s-a prapadit... Da, si incepe un haos in paradis, Se face o harmalaie de nedescris... Fata pleaca pe langa lac plangand, Si din adancul suflet cu grija oftand... * Dar undeva in departare, Soarta nu e nimic din ceea ce pare... Fratele cel mare l-a parasit pe cel mic, Fiindca era mai viclean si mai voinic... |
|||||||||||
|
_________________ " Ratiunea este ca un copac, ii poti taia multe crengi dar nu-i poti extirpa radacina" - I. Kant " Imi doresc sa fiu cine sunt si sa pot arata asta fara sa imi fie teama de consecinte."
|
|||||||||||||
 |
| |
|
raduku21
Membru
|
|
Asta este doar inceputul... va urma
 |
|||||||||||
|
_________________ " Ratiunea este ca un copac, ii poti taia multe crengi dar nu-i poti extirpa radacina" - I. Kant " Imi doresc sa fiu cine sunt si sa pot arata asta fara sa imi fie teama de consecinte."
|
|||||||||||||
|
| |
|
leo37
Membru
|
|
pff si eu credeam ca poezia mea de 21 de strofe e mare :P , iti zic ca e inceputa foarte bine, si are o muzicalitate buna, ca de basm, si maine o s-o citesc in detaliu sa vad mai bine si continutul pentru ca acum sunt prea obosit, e prea tarziu
 maine ma trezesc devreme ca tre sa mai dau si pe la scoala ca nu am mai fost de mult... |
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| |
|
raduku21
Membru
|
|
Aha...
ms oricum leo... da... acuma chiar am inspiratie... scriu cu o viteza care nu ma caracterizeaza... dar am multa multa inspiratie...  |
|||||||||||
|
_________________ " Ratiunea este ca un copac, ii poti taia multe crengi dar nu-i poti extirpa radacina" - I. Kant " Imi doresc sa fiu cine sunt si sa pot arata asta fara sa imi fie teama de consecinte."
|
|||||||||||||
|
| |
|
raduku21
Membru
|
|
Este un frate cam fatarnic,
Un om mult prea jalnic... In lupta cu un imens balaur, Fratele cel mare a plecat cu aur... Si l-a lasat pe fratele mai mic, Sa se descurce ca-i voinic... Dar este un gest extrem urat, Un gest care mult a dezgustat... Si asa cel mic lupta-n continuare, Printre mii de flacari sare... De balaur inca nu a scapat, Cert e ca un pic l-a cam speriat... Si batalia se da in continuare, Focul cel rosu cuprinde intreaga zare... Si balaurul aproximativ ca l-a incoltit, Si pe print aproape l-a nimicit... Dar atunci de undeva o fiinta, Cu multa buna credinta si stiinta, A scos o lumanare stralucita, Si a facut o miscare vrajita... Si asa printul a prins putere, Si a lovit in balaur cu incredere... Zana alba ce l-a ajutat, Intr-o clipa s-a si evaporat... Dar acum printul poate lupta, Balaurul cel mare il poate infrunta... Si asa a inceput o apriga batalie, Cu un inceput de tragedie... Dar e bine ca printul si-a revenit, Si in fata balaurului teren a cucerit... Si in final a reusit de-a dovedit, Ca nu e ceea ce s-a povestit... * La frumosul castel din zare, Un frate mai mare joaca si sare... El capata fata de imparat, Fiindca e singurul care s-a aratat... Se va face nunta foarte mare, Nunta iluminata inadins de soare... O nunta ca in povesti vistoare, O nunta cu personalitati nemuritoare... Dar printesa nu asta doreste, Insa nu are ceea ce pofteste, Nu isi poate alege flori Fiindca nu mai are in suflet culori... Ea nu vrea sa se marite, Nu are ce sa o reprezinte... Si atunci traieste in intuneric, Chiar intr-un univers feeric... Sta pe malul acelui lac ciudat, Si tot spera ca ceva sa se fi schimbat... Dar nimic nu se intampla acum, Printul nu apare si totul e scrum... Fratele cel mare o tachineaza, Si ii spune ca degeaba viseaza Asta ii este soarta de el e legata, Ea de el este adanc fermecata... Dar adevarul este mult diferit, Ea pe el niciodata nu l-a iubit... Si acum incepe si-l uraste, Niciodata nu ii mai zambeste... * Peste mii de munti si ape Se dau lupte crancene pe salupe... Balaurul nu cedeaza in coninuare, Dar nici printul moarte n-are... Si lupta continua ani de zile, Sapte ani lipsiti de absolut orice mile... Si totusi intr-un final ceva se schimba, Printul face aceea mutare ce totul plimba... Balaurul nu mai rezista si este rapus, De sabia fratelui cel mic este strapuns... Si atunci adinci sunete se aud in noapte, Un vuite aspru de soapte... Si brusc la finalul intregii lupte, Apare cu vointe nespus de multe, Un alt balaur cu capul de aur, Este un balaur teribil de pur... Este copilul balaur, o continuare... Printul aproape ca strapuns moare... De aceasta prospetime de forta, Care-l loveste ca o torta... Acest copil balaur se rabuna, Moartea tatului sau e o cununa... Si pe print vrea sa-l doboare, Fiindca asta e ultima consolare... |
|||||||||||
|
_________________ " Ratiunea este ca un copac, ii poti taia multe crengi dar nu-i poti extirpa radacina" - I. Kant " Imi doresc sa fiu cine sunt si sa pot arata asta fara sa imi fie teama de consecinte."
|
|||||||||||||
|
| |
|
raduku21
Membru
|
|
Si printul abia mai rezista,
Universul sau nu mai persista... Si atunci vine o scumpa salvare, O idila de speranta apare... Da, din nou apare aceiasi zana, De asta data pe cap are o cununa... Si ea voinicului ii zambeste... Acesta-i mai mult mort decat traieste... Dar ea il ajuta si il ridica, Ii da apa in ciocul de pasarica, Si in ajuta sa lupte acum, Il face sa scoata flacari si fum... Si zana apoi brusc dispare, Dar printul cu multa vointa sare... Si balaurul cel mare se sperie, Si greseste prabusindu-se ca o perie... Dar printul nu-l omoara, Il lasa sa fuga sa nu moara... Si asa se termina lupta cea deficila, Intr-o zona foarte ostila... Apuca cu greu printul calea, Drumul de intoarcere e toata jalea... Printul abia se taraste si obstacole intalneste, La tot pasul se cam opinteste... Dar nu se lasa asa cu una cu doua, Trebuie sa ajunga la o poarta noua... Trebuie sa ajunga la acel castel, Fiindca acel univers face parte din el... Si pe drum ajunge intr-o padure, Plina de rugi dese si mure Se chinuie sa gaseasca directia, Isi pierde toata corectia... Si ajunge intr-o zona ciudata, Intr-o zona partial defrisata Si acolo o casa il priveste... Si el cu indrazneala ciocneste... Si usa cu grija se deschide, O batrana arunca priviri perfide, Si il intreaba ce cauta el aici, Intr-o lume plina de pitici... Si atunci zgribturoaica i-a zis, Du-te cu soarele incolo ti-am prezis... Si printul fuse degraba indrumat, Intr-o spatiu pentru el predestinat... * Si in alta parte de lume, Se joaca un joc de teatru cu renume... Fratele cel mare face pe desteptul, I-a venit timpul sa fie inteleptul... Si a venit o nunta ca in povesti, In care sa tot vrei sa traiesti... Dar fata frumoasa era nelamurita, Traia o iluzie profund indefinita... Si ar fi vrut sa fuga in departare, Dar nu poate si nu are unde sare... Si asa a ramas aici blocata, Langa aceasta iluzie stricata... Dar ce poti sa mai faci acum? Stai si te resemnezi ca totul e scrum, Totul e inutil de dureros in lume, Dar nu ai cum schimba aceste cutume... Si marea nunta s-a petrecut, Tot ce a fost atunci s-a sustinut, Si marea nunta s-a terminat, Dar ceva, ceva in urma s-a daramat... Sufletul unei fete s-a prabusit, Tot ce a fost in ea mai bun s-a sfarsit Si asa s-a creat o adanca durere, Lipsita de orice credinta si incredere... Asa fata a refuzat sa faca copil, Spunea ca nu e pregatita de un dar umil, Si printul cu suparare bodoganea, Ca dinastia o ingroapa ea... * |
|||||||||||
|
_________________ " Ratiunea este ca un copac, ii poti taia multe crengi dar nu-i poti extirpa radacina" - I. Kant " Imi doresc sa fiu cine sunt si sa pot arata asta fara sa imi fie teama de consecinte."
|
|||||||||||||
|
| |
|
raduku21
Membru
|
|
Undeva in alta parte de lume,
Un ficior zboara printre nume... Se face știut si se apropie, De societatea vesela ce tot topaie... Si da printul ce mic se apropie de castel, De acel mirific si important tel, Si nu mai are de calatorit decat 7 zile, Sapte zile de chinuri umile... Dar nu este nici o problema, Dragostea rabate absolut orice dilema Asa ajunge acest fiu de imparat Atat de departe in propiul sau regat... Si printul de imparat a ajuns, Intr-un oras mare si ascuns Un oras ce il cam dusmanea. Fiindca aici opozitia lui zacea... Si aici a fost cu disperare atacat, Cand cine era in lume s-a aflat... Si a inceput din nou sa se lupte, Si s-a chinuit multe sa infrunte... Si s-a chinuit cu multi luptatori, Multi la sabie si alte arte cugetatori... Si aici l-au cam slabit puterile, Dar a fost salvat de ganduri umile... Din nou a aparut, ultima data, Celebra zana alba elegant imbracata, Care l-a salvat a 3a oara de la moarte, Si l-a scos din probleme ca la carte... Si asa micul print de imparat, Fusese pentru ultima data salvat... Si aici a reusit de a razbit, De aceasta lume ce l-a chinuit... * La castelul cel mare fata incet moare, Ea nu mai are deloc rabdare, Si deja nu mai poate trai o zi, Fara o simpla suspiciune a trezi... Toata lumea stie ce se petrece, Dar nimeni nu o intreaba peste ce trece Asa sufletul ei devine mult mai greu, Si se indreapta catre al iubirii zeu... O lacrima se scurge fina, Si ii strabate fata foarte lina, Dar incet isi revine, simte viitorul Spera ca poate sa isi ia zborul * Si printul mai are putin pana acasa, Sa traiasca sa stie ca-i pasa... De dragostea ce o simte in interior, Ce navaleste cu putere la exterior... Si momentul trece si ajunge la castel, Si se vede intr-o oglinda pe el... Aproape ca nu se recunoaste, Dar fata de imparat il cunoaste... Sare si il saruta cu disperare, Spre uimirea tuturor din zare... Imediat toti sunt lamuriti, Si asa la realitate toti au fost treziti De fata care il iubeste adanc acum, Tot ceea ce credea ca-i praf si scrum... Si asa fratele cel mare a mintit, Ca printul cel mic s-a poticnit... Si fata l-a parasit pe fratele cel mare, Si s-a lipit de printul cu soare... Si fratele cel mare a fost pedepsit, Si cu o sluga s-a recasatorit... In vreme ce fata de imparat, A cedat un intreg regat, Pentru dragostea ce i-o poarta, Unui print lovit de soarta... Si impreuna multi ani au trait, Si multi ani au mai sarbatorit... Si s-a facut o nunta ca in povesti, Cum numai in basme mai intalnesti... Si cei doi s-au tot iubit, Si trei ingerasi au harazit, Trei copii in timp s-au nascut, Doi baieti si o fata au crescut... Si anii ce peste regat au urmat, Cu totii pe malul lacului s-au plimbat, Lacul fara de moarte in zare, Lacul ce traieste azi in continuare... Si am spus tot ce s-a petrecut, Am zis tot ce s-a crezut... Si-am incalecat pe o sa, Si v-am spus povestea asa... |
|||||||||||
|
_________________ " Ratiunea este ca un copac, ii poti taia multe crengi dar nu-i poti extirpa radacina" - I. Kant " Imi doresc sa fiu cine sunt si sa pot arata asta fara sa imi fie teama de consecinte."
|
|||||||||||||
|
| |
|
raduku21
Membru
|
|
Gata am terminat basmul
si m-am gandit sa il las si pe Eminescu in pace :)) sa se odihneasca in liniste... sunt numai 88 de strofe.. pai aveam ceva panala cele 98... dar am zis sa le las asa este oricum... suficient... |
|||||||||||
|
_________________ " Ratiunea este ca un copac, ii poti taia multe crengi dar nu-i poti extirpa radacina" - I. Kant " Imi doresc sa fiu cine sunt si sa pot arata asta fara sa imi fie teama de consecinte."
|
|||||||||||||
|
| |
|
freeswallow
Membru
|
|
Am citit basmul tau.
Imi place ca se termina asa, ca in povesti, cu happy end
Intriga din povestea ta, Raduku, uneori.. este si in viata. Daca se termina sau nu bine, asta este.. alta poveste...  |
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| |
|
raduku21
Membru
|
|
Da... viata e alceva.... ce am scris eu e doar un basm... acolo totul se termina bine Multumesc oricum ca ai citit asa bazaconie lunga :)) |
|||||||||||
|
_________________ " Ratiunea este ca un copac, ii poti taia multe crengi dar nu-i poti extirpa radacina" - I. Kant " Imi doresc sa fiu cine sunt si sa pot arata asta fara sa imi fie teama de consecinte."
|
|||||||||||||
|
| |
|
leo37
Membru
|
|
ok am terminat si eu de citit acum, deci cum ziceam are o muzicalitate specifica basmului, si ai facut foarte bine ca te-ai întrebuințat de elementele de basm ca de pildă numerele 3 si 7, personajul negativ, finalul fericit sau puteri nebanuite ce poate sa prinda printul; dar eu zic ca trebuia sa mai lucrezi la zana aia care apare de 3 ori, pentru ca joaca un rol important si nu prea se explica de ce tot apare pentru al ajuta pe print (sau nu am fost eu atent? ca se prea poate si asta...), poate ca trebuia sa o rasplateasca si printul intr-un fel, sa fie ceva cu care ar putea sa o ajute...
|
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| |
|
raduku21
Membru
|
|
Ba da ai fost atent... zana ai nu ar trebui sa fie decat elementul divin... acolo nu exista schimb cred :))) oricum reoet multumesc ca ati citit asa poezie lunga |
|||||||||||
|
_________________ " Ratiunea este ca un copac, ii poti taia multe crengi dar nu-i poti extirpa radacina" - I. Kant " Imi doresc sa fiu cine sunt si sa pot arata asta fara sa imi fie teama de consecinte."
|
|||||||||||||
|
 | Basmul | |
|
||
|
|
|