FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Ang3llik3 - Proza

Trimis: 05/03/2009 17:06

Visuri si nonsensuri .... ce iti trebuie mai mult de atat pentru a face din nimic ... o bijuterie !!!

Trimis: 05/03/2009 17:08

Momentan , am inceput sa scriu ceva mai amplu , de aceea voi face mai multe posturi in rubrica asta .... mici capitole ale unui text mai mare ... pe masura ce imi vin idei ... le voi posta aici !

Trimis: 05/03/2009 18:21

Este o minune ca viata nu ne este luata in primele clipe ale existentei noastre firave . An de an si zi de zi fiinta efemera capata vigoare pentru a rezista adevarului dur al societatii si al lumii in care traim . Tanar fiind , omul isi inchipuie ca pana la batranete este un drum lung si ca trupul impreuna cu mintea sa sunt tari cum ar fi otelul , nimic putandu-le face rau . Vremea trece si griul praf al timpului se aseaza pe firele de par , infatisarea omului nu mai este aceasi , trupul il lasa la greu , gandirea ii este marcata de trecerea necontenita a anilor amintindu-si , cu tristete , de lucrurile pe care ar fi dorit sa nu le fi facut . Dar momentul trece . Nimic nu poate opri giganticul ceas al universului , nimeni si nimic nu il poate intoarce .Si de aceea omul imbatraneste si este inghitit de Hades , impreuna cu faptele sale . Amintirea i se stinge , si numele nu ii mai este rostit . O alta faptura ii va lua locul , si poate va repeta aceleasi greseli care mai fusera facute , acestea fiind poate ultimele lucruri care mai amintesc de cei ce au trecut in omenirea celor morti .
La fel sunt si eu , poate chiar mai mic decat toti ceilalti . Pentru mine , viata a fost traita , cum se spune , pe muchie de cutit . Intotdeauna am incercat sa ies din situatiile in care eram prin mici siretlicuri , riscand prea mult , pentru a castiga prea putin . Cu toate astea , am reusit sa imi gasesc perechea , si sa duc o viata monotona , printre celelate fiinte din jurul meu .
Totul a asa pana in urma cu doi ani , cand intamplari ciudate ,mi-au influentat , si apoi schimbat , modul in care gandeam si gandesc , in prezent .
Imi amintesc ca era in seara zilei de 12 octombrie 1977 , o seara in care sarbatoream a douazeci si saptea zi de nastere a sotiei mele. Petrecerea era pe sfarsite , multi dintre invitati isi luau ramas bun , si cu pasi grabiti , se indreptau spre usa . Doar cateva dintre rude mai stateau inca la barfa cu ochii atintiti pe ceas .
Vazand ca limbile ascutite ale acestui gardian al timpului marsaluiau cu zgomot spre ora 23 , am hotarat sa imi trag putin rasuflarea dupa o zi lunga . Ajuns insa in dormitor , patul m-a chemat cu vorbele sale neauzie , somnul mi-a cuprins trunchiul in razboiul lui continuu cu oboseala .
Nu stiu cat timp trecuse sau ce se intamplase in jurul meu , dar am fost trezit de o senzatie morbida de sufocare . Inima-mi batea intr-un ritm nebunesc , iar sudoarea rece imi acoperea fruntea . Nu stiam ce am visat dar orice ar fi fost , ma ingrozise . Mai terifiante urmau sa fie insa , experientele prin care uram sa trec , si prin care soarta incerca sa ma doboare .
Primul lucru pe care am vrut sa il fac a fost sa ma ridic din asternuturi , dar cand am incercat acest lucru , am observat cu ingrozire ca eram legat de pat si , daca asta nu ar fi fost de ajuns , ma aflam intr-o camera de un alb laptos , camera pe care nu o mai vazusem vreodata .
O lumina puternica facea ca totul sa radieze . Incercand sa imi desfac legaturile , am ramas inmarmurit , cand ochii mei au vazut un lucru nemaiîntâlnit : mica camaruta alba , nu avea nici usi si nici ferestre si , cu toate ca in ea nu exista nici o sursa de lumina , era inundata de lumina .
Am renuntat la incercarile mele disperate de a scapa din stransele legaturi si , dupa ce m-am convins ca totul e in zadar , am hotarat sa adorm din nou , sperand ca totul e defapt un cosmar si ca ma voi destepta in patul meu de acasa .
Nu mi-am dat seama cata vreme trecuse pe langa mine , dar , dupa un somn napadit de vise morbide , m-am trezit in aceeasi camera . De data aceasta , legaturile disparusera si eram capabil sa ma ridic .
O stare de oboseala profunda imi invaluia trupul .
Cu greu m-am ridicat de pe patul care se afla intr-un colt al camerei si am incercat sa gasesc o cale de iesire . Insa , nu am reusit sa gasesc nici macar o crapatura in zidurile impunatoare ce se ridicau in calea mea , interzicandu-mi libertatea si neimplinindu-mi dorinta de evadare. Lipsit de speranta m-am asezat din nou pe pat incercand sa realizez ce mi se intampla . Stateam acolo nemiscat , asteptand parca un lucru nevazut , un salvator necunoscut care s ma ajute sa ies din aceasta inchisoare a trupului si a mintii .
Deodata , trupul imi fu impins parca de o forta invizibila , silindu-ma sa ma intind pe pat . Eram incapabil sa ma misc , cu toate ca incercam din rasputeri . Lumina din camera pieri . Eram invaluit de intuneric . Nu se auzea nimic . Linistea de mormant facea mirosul fricii sa se raspandeasca in camera . Nici un zgomot . Totul se transformase intr-un adevarat cosciug .
Nu mai rezistam , psihicul imi era pe cale sa cedeze cand , in centrul camerei , incepu sa infloreasca o lumina luand conturul unei fantasme . O stafie . Un duh de nicaeri . Era aceasta fiinta eliberatoare sau cea care subjuga ?
Atmosfera din camera era acum si mai apasatoare . Stateam intins si priveam cu ingrijorare faptura ce prindea forma in celula intunecata.
Nemiscata , faptura nu scoatea nici macar un sunet . Acele cateva momente mi s-au parut ore . Nu trecusera cinci minute de la întâia licarire de lumina , cand linistea fu sparta violent de o voce titanica . Inima mi se facu cat o gamalie de ac , sangele era pe cale sa imi inghete in vene , frica ma cuprinse in totalitate . Glasul fapturii ma facea sa tremur . Aceasta , spre uimirea mea , incepu sa ma certe :
F: Tu !? Ce ai facut tu o viata intreaga ? Ai incercat vreodata sa traiesti altfel ? Sau te-ai lasat dus de vant in meleagurile disperarii fiintei umane ? Esti tu gata sa te schimbi ? Accepti tu soarta sau lupti contra ei ? Spune !!!
Nestiind la ce se referea fiinta aceea am inganat cateva cuvinte :
A: Cine ... Cine esti tu ? Cu ce drept ma tii inchis aici ? Da-mi drumul !
Greutatea de pe piept parea sa dispara . Am reusit sa ma ridc de pe pat si din nou am intrebat , de data aceasta cu o voce mai sigura :
A: Spune-mi ! Cine esti ?
F: Sunt ingerul mortii . Desi mi-ar fi placut sa iti rapesc suflarea , altul iti e destinul .
A: Inger ? Moarte ? Destin ? Ce inseamna asta ? E vreo farsa ? Baieti ... gata...deja devine stupid ... aprindeti ...
F: Taci ! Taci si asculta ! Viata ta a fost una fara griji si in acelasi timp divinitatea te-a ferit de dezastru . Insa totul trebuie sa ia sfarsit . Urmatoarea saptamana va fi cruciala pentru restul existentei tale . Viata de pe urma mortii .
A: Cum ? Vrei sa spui ...
Numai gandul la ceea ce imi spuse ingerul ma facea sa tremur din toate incheieturile . Am inteles ca asta era ultima saptamana din viata mea traita pe acest pamant .
F: Da! Mai ai de trait o singura saptamana . Apoi vei primi binecuvantarea sau blestemul , raiul sau iadul .
A: Ce trebuie sa fac ? Cum pot iesi din situatia asta ?
F: Nu mai este cale de intoarcere . Intr-o saptaman voi reveni si te voi conduce spre noul tau camin , cel vesnic. Alege cum vrei sa iti traiesti ultimele clipe . Dar inainte de asta gandeste ! Caci tot ce faci acum se va rasfrange impotriva ta . Alege !
Cu glasul ei de tunet faptura imi mai strga odata :
F: Alege ! Pregateste-te pentru ce va urma !
Un somn profund ma cuprinse . Ochii mi se incetosasera . Vedeam inca in intuneric faptura aceea cand am simtit o mana pe piept . Am deschis din nou ochii . Era Helen . Eram din nou in camera mea . Afara era o zi cu soare . Razele acestuia luminau fata sotiei mele .Vazand-o pe ea am realizat ca totul fuse un vis .
H: Buna dimineata iubitule ! Cred ca ai fost teribil de obosit dupa ziua de ieri . Ai dormit ca un prunc .
A: Cat e ceasul ?
H: E unu dupa amiaza .
A: Doamne ! Cum am putut sa dorm atat ! Si ce somn am avut , ce vise !
H: Ai visat frumos ?
A: Din împotriva . Am avut un cosmar oribil . Se facea ca earam inchis intr-o camera si un inger imi spunea ca mai am doar o saptamana de trait . Si parea asa real .
H: Lasa ca nu osa patesti nimic . Haide ! Trebuie sa mergem la John.
A: De ce ?
H: Cum ! Nu mai tii minte ? Trebuie sa vorbim despre casa aia !
A: Aaaa! Cu toata agitatia asta era sa si uit .
H: Sa ne grabim ! La doua trebuie sa fim acolo .
A: Desigur ! Sa ma imbrac , si mergem.
Acelasi ceas ticaia secundele ramase din ziua aceasta . Inima mea era acum linstita .
Cat despre John ... El este un fost coleg din liceu care se ocupa acum cu afacerile imobiliare . Imi promisese un pret bun la o casa aflata in apropierea parcului din oras .
Intotdeauna ne dorisem o casa in zona aceea . Aveam de gand sa o cumparam pe cea propusa de John deoarece era extraordinar de frumoasa . O casa veche , cu etaj , cu ferestre ce dadeau spre parc si cu o gradina imensa in care cresteau tot felul de pomi . La etaj balcoanele erau decorate cu mici statuete ce infatisau mici ingerasi. Ferestrele din lemn masiv lasau sa patrunda multa lumina . Viitorul nostru copil , cel pe care Helen si-l dorea mai mult decat mine , avea sa aiba propria camera . Singurul lucru de care avea trebuință casa era o zugraveala noua , ceva ce sa ii schimbe profilul acela de invechit , de lucru cenusiu . Orisicum , aceste lucruri urmau sa fie facute pe parcurs , dupa ce urma sa cumpar casa .

Trimis: 06/03/2009 19:47

Drumul de zece minute dintre apartamentul nostru inchiriat si casa care urma sa fie a noastra era presarat de cateva case micute si cateva blocuri de un gri cenusiu , un drum parca lipsit de viata . Pe strazile pustii frunzele colorate ale copacilor bantuie conduse de vantul hoinar. Ici colo cate un om merge alene pe strada intortocheata . Deodata de dupa un stejar imens , la poalele caruia se intindea un mic lac , rasari o casa , casa pe care eu si sotia mea urma sa o cumparam . Arata mult mai bine decat in pozele pe care le primisem , iar peisajul din jurul ei era mirific . Am oprit masina in fata unei porti mari de fier ce statea inchisa ca o bariera intre noi si impozanta resedinta . Aceeasi poarta se deschise in fata noastra inainte ca noi sa facem vreo miscare . Cu un sentiment de nesiguranta am intrat in curtea imensa presarata cu pomi si arbusti sculptati in fel si chip infatisand zeii greci si marii titani . Dupa ce am oprit din nou masina in fata casei , am coborat si am asteptat un semn de viata de la John , care ar fi trebuit sa ne astepte . Insa nimic . Nici macar o miscare .
A: Helen , suna-l tu pe John ! Spune-i ca am ajuns . Oare unde o fi !?
H: Acum !
Helen is scoase mobilul , forma un numar si il duse la ureche . Curios din fire fiind , imi apropii urechea de telefon pentru a auzi intreaga discutie .
H: Alo ! John ?
J: Eu sunt .
H: Suntem in fata casei despre care am vorbit . Unde esti ? Sa te asteptam aici ?
J: Oh doamne ! Ma scuzati ! Sunt la etaj , cobor chiar acum .
Instinctul imi conduse ochii spre cele sase geamuri ale etajului . Ceva imi atrase atentia la unul dintre ele . Se parea ca eram urmariti de cineva , insa cand am privit spre acel loc , nu am putut vedea decat perdeaua care se misca , semn ca cineva se uitase pe acel geam . Cu toate astea nu eram deloc curios sa vad ce e acolo fiindcă , auzind convorbirea sotiei mele , banuiam ca este John . Cand usa din fata se deschise , nu am mai acordat nici-o importanta acelui amanunt .
J: Buna dimineata!
John imi opri sirul de ganduri si ma facu sa uit de perdeaua de la etaj .
A: Buna John ! Cum o mai duci ? A trecut multa vreme de cand ne-am vazut ultima data .
J: Ma descurc si eu cum pot . Alex , vad ca sotia ta nu si-a pierdut deloc din frumusete . E un inger . Esti foarte norocos sa o ai alaturi !
H: Oh! Multumesc ! Ma simt flatata !
A: E adevarat ! E la fel de frumoasa ca si cum era in ziua in care ne-a recunoscut , ba chiar mult mai frumoasa .
J: Dar hai ! Sa nu stam aici . Sa intram , stam putin de vorba la o cafea si apoi vizitam casa , sa vedem daca va place .
A: Desigur ! Dupa tine !
Am intrat in casa pe urmele lui John . Inauntru mirosea un pic a mucegai dar cu toate astea , era o atmosfera placuta datorita luminii care patrundea prin ferestre . Mergand in spatele lui John am ajuns intr-o camera mare ce avea in centru doua canapele si o masa pe care stateau fumegand 3 cesti de cafea . Undeva in apropiere , ingropat in perete , era un semineu unde ardea molcom un foc de o alură ros-portocalie . In dreapta , langa perete , era asezata o biblioteca cu sute sau poate mii de carti infasurate in coperti de piele ce poate le-au protejat zeci de ani . Ne-am asezat toti trei pe cele doua canapele , fata in fata .
J: Spuneti-mi , cum o duceti ? Am auzit ca va descurcati suficient de bine ! Aaa...am uitat , la multi ani Helen !
H: Multumesc ! Dar John spune-ne de ce nu ai venit ieri la petrecere ? Am fi avut cu totii timp sa depanam cateva amintiri .
J: Imi parerau ca nu am venit , dar ieri nu eram in oras . Vedeti voi , slujba ma face sa calatoresc prin deosebite colturi ale tarii si nu intotdeauna pot sa ajung la evenimentele importante . Inca odata , imi cer scuze ca nu am putut veni !
A: Nu face nimic . Sper sa poti veni la ziua mea , spuse-i eu zambind cu privirea spre Helen . Cat despre viata noastra , ce sa spun ... Am avut noroc in contractul acela despre care ti-am vorbit la telefon cu cateva luni in urma , si am scos niste bani frumosi , întocmai ce aveam trebuință pentru a cumpara casa asta . E adevarat am putea ...
Nu am apucat sa termin propozitia , si Helen ma intrerupse :
H: Da ! Tot ce spune el e adevarat . Dar mai important e ca vrem sa facem un copil !
De cateva luni bune Helen ma batea la cap cu ideea asta . Cu toate ca si eu imi doream un copil si m-as fi bucurat enorm daca as fi aflat ca Helen e insarcinata , inca nu ma simteam pregatit pentru un asemenea pas . Ma temeam pentru copil , deoarece noi eram plecati mai tot timpul de acasa , slujba mancandu-ne tot timpul . Oricum , ma prefaceam ca sunt de acord pentru a nu o intrista si indeparta de mine pe Helen .
A: Da , asa e ! Apropo John, spune-ne cateva lucruri despre casa asta !
Dupa ce mai sorbi o gura de cafea , fata lui John se modifica luand o aliura de om de afaceri . Se pare ca era un alt fel de om de multa vreme , fiind mult mai diferit decat colegul de clasa din liceu .
J: Sa mergem ! Facem un tur al casei si imi spuneti ce va place si ce nu . Parterul l-ati vazut deci sa mergem la etaj .
Toti trei ne-am ridicat , am trecut printr-o camera care avea o usa ce ducea spre pivnita , apoi am ajuns la scara de stejar ce ducea la nivelul superior . Am urcat incet treptele care scartaiau zgomotos sub apasarea picioarelor noastre. Pe pereti puteam vedea cateva tablouri , poze vechi ale orasului si cateva picturi ale unor artisti anonimi . Ajunsi sus , am dat cu ochii de un hol lung la capatul caruia era un geam ce dadea inspre gradina . In dreapta era usa camerei de la geamul careia ne vazuse John .
J: Bucataria e jos . Si baia la fel . Cam asta e singurul dezavantaj . In stanga sunt doua dormitoare ... deosebit de spatioase si acolo la capatul holului in stanga geamului e un birou .
Dupa ce am vazut cele doua dormitoare imense , am intrat in biroul frumos aranjat .
J: Aici eram eu cand m-ati sunat . Priviti , ferestrele dau spre gradina . O priveliste minunata. pacat ca acum e toamna si nu puuteti vedea verdele gradinii .
Auzind ceea ce spuse John m-am grabit sa privesc pe fereastra . Spre stupoarea mea de acolo nu puteam nici macar sa zaresc strada , ci dar gradina . Eram surprins ... oare John s-a dus in cealalta camera sa vada unde suntem ... posibil .... Privelistea gradinii imi atrase atentia . Era de o frumusete uluitoare . Undeva in dreapta era o mica livada cu o banca rezemata de trunchiul gros al unui copac unde vara puteai sa te asezi pentru a te adaposti de razele fierbinti ale soarelui . Mi-a atras privirea si aleea ingusta , pavata cu piatra alba , ce ducea la o casuta darapanata care se afla in capatul gradinii .
A: John , ce e cu casuta aia ?
J: E un fel de magazie . Au folosit-o cei ce au locuit aici inainte pentru a-si adaposti acolo uneltele de gradinarit . Sper ca ai observat . In partea stanga este si un mic labirint , perfect pentru jocurile celor mici .
Cu adevarat , in partea stanga , se inalta un mic labirint , cu peretii creati din niste arbusti inalti , prea inalti pentru a putea vedea peste ei . In centrul lui , o fantana arteziana , pe care era asezata statuia unui inger la picioarele carui statea intins un om .
A: Cu adevarat o priveliste incantatoare .
Usa se seschise din nou . Am ramas cu ochii asupra ei pana am vazut-o intrand pe Helen . Nici nu observasem cand iesise .
A: Unde ai fost ?
H: Mi s-a parut ca aud un zgomot venind din camera de vizavi , dar nu am putut deschide usa . De ce e inchisa ?
J: Imposbil . Acolo nu e nimeni . Usa aceea a ramas inchisa de pe vremea cand locuia aici familia Smith . Acolo au avut loc niste evenimente destul de bizare . Dar sa nu va bat la cap cu povesti plictisitoare . Sa mergem pana in pivnita . O sa ramaneti inmarmuriti cand veti vedea ce colectie impresionanta de vinuri se afla acolo . Haideti !
Am coborat din nou scarile , am intrat in camera ce avea usa spre pivnita si am coborat toti trei in pivnita . Cu adevarat , in beciul propietatii , un intreg perete era acoperit cu sticle de vin , care mai de care mai prafuite . Ceva ce orice om si-ar dori , si nu doar pentru a avea acces la o mare varietate de vinuri , ci si pentru patima colectionarilor de a avea in posesie lucruri unice , care au o inestimabila valoare spirituala .
A: Ma mir ca cineva a putut sa lase asa ceva in urma .
J: Sotia domnului Smith a plecat in graba acum cinci ani de zile . Mai mirat am fost cand am aflat ca nu isi luase nici toata mobila . M-a sunat intr-o zi si mi-a spus ca ei ii este frica de casa asta . O aberatie . Cum sa iti fie frica de o asa casa . Insa nu o pot invinovati . Dupa moartea sotului ei a devenit putin altfel , daca intelegeti ce vreau sa spun.
A: Dar ce a patit ?
J: Cred ca un accident sau ceva de genul acesta . Nu prea stiu .
A: John ! Cred ca ne-am hotarat . Sunt convins ca asta e alegerea buna . Sa mergem sus si sa incheiem contractele si sa terminam cu hartogaria .
In drumul nostru pe usa am vazut in dreapta acesteia un mic dulapior cu cateva sertare . Inainte sa ies am incercat sa le deschid , dar se parea ca erau inchise .
Intre timp Helen telefonase la cei ce ne ajutau sa mutam mobila , si le spuse adresa unde trebuie sa o aduca .
Dupa ce am semnat contractul de vanzare-cumparare si am efectuat tranzactia banilor din contul meu in cel al companiei la care lucra John , ne-am pornit din nou la vorba aplecati deasupra aceleiasi cesti de cafea de pe masuta din sufragerie .
A: Spune-mi John , ce s-a intamplat cu familia care a locuit inainte aici ?
J: V-am spus , au avut loc cateva evenimente nefericite si sotia domnului Smith impreuna cu copilul ei s-au mutat.
A: Totusi , ce evenimente !
H: Eu trebuie sa plec . Am primit un mesaj si trebuie sa ma duc urgent la primarie . Trebuie sa aprob proiectele pentru constructia noului mall din centru. Ma scuzati ca trebuie sa va parasesc asa pe neasteptate . Pa iubitule ! Ne vedem la sase !
Un sarut dulce ne facu despartirea mai usoara . Poate altii nu ar fi bagat in seama o scurta lipsa a persoanei iubite , dar noi eram altfel . Iubirea dintre noi , si faptul ca mai toata ziua eram impreuna , lucrand impreuna in cadrul primarie , ne-a facut sa fim amundoi asemenea unui tot unitar, o singura persoana . Si de aceea ii simteam lipsa oricand nu era langa mine.
A: Te astept aici . Te iubesc !
H: Si eu te iubesc ! John , mi-a parut bine ca te-am vazut . Mai vorbim urmatoarea data cand vei trece pe la noi .
J: La revedere ! Sa ai o zi buna !
Cu pasi grabiti Helen iesi pe usa si asa am ramas singur cu John.
A: John , acum ca am ramas singuri , vreau sa ii spui ce s-a intamplat cu adevarat in casa asta . Privirea pe care o aveai cand te-am intrebat in pivnita despre familia Smith mi-a starnit suspiciuni .Cred ca vrei sa mi ascunzi ceva .
J: Nu cred ca ar necesită sa te nelinistesc ! Mai bine ne oprim aici cu povestile despre familia Smith . Spune-mi , cum te intelegi cu sotia ta ?
Incercare nereusita a lui John de a schimba subiectul ma facu sa fiu si mai curios . Din nou , l-am intrebat pe John :
A John , ce s-a intamplat cu domnul Smith ? Ce e asa de grav incat trebuie ascuns ?
J: Vad ca nu pot scapa de tine , spuse John cu un zambet grav pe fata . Nu e o poveste prea lunga . Familia Smith s-a mutat in casa asta in urma cu sapte ani . In camera aceea de sus , vizavi de birou , era dormitorul parintilor . Trecusera numai sapte zile de cand cumparasera casa , cand , intr-o seara tot asa la vremea asta, Martha Smith l-a gasit pe sotul ei intins pe podea fara suflare . Langa el era un bilet pe care scria: " Imi pare rau de tot ce am gresit in viata aceasta . A venit timpul sa plec si sa imi vad noul camin . Te rog sa ma ierti pentru tot ce ti-am gresit " . Ma rog , cel putin asa imi amintesc ca scria pe bilet . Lucrul curios insa nu era acesta . Politistii au crezut ca era vorba despre o sinucidere in urma unei depresii , dar doctorii au spus ca Trevor Smith era sanatos si nu inghitise nici un fel de pilule sau substante straine . Deci moartea lui a ramas un mister . Asta e tot ce stiu .
Expresia de pe fata lui John ma face sa cred ca mai este ceva ce imi ascunde .
A: Inteleg . Dar cred totusi ca inca imi mai ascunzi ceva . Te rog , spune-mi tot ce stii .
J: Nu incerc sa iti ascund nimic pentru ca ti-as vrea raul . Dar esti colegul meu si nu vreau sa fii ingrijorat din pricina unor amanunte de felul asta .
A: Nu te teme . Sunt doar curios . Pare sa fie o poveste interesanta.
J: Extraordinar de bine , nu mai stiu aproximativ nimic despre familia Smith . Insa am gasit un dosar in arhiva companiei despre fostii locatari ai casei . Intre 1900 si 1950 fiecare familie care a locuit aici , a pierdut un penis la o saptamana dupa ce sau mutat in casa . In vremea aceea casa era considerata blestemata , si se spunea ca in ia locuieste un demon care cere un pret pentru ca o famile sa traiasca alaturi de el , si anume , un suflet . Intre anii '50 si '70 aici nu a mai locuit nimeni . Odata ce zvonurile au disparut , in septembrie 1970 , aici s-a mutat familia Smith , si din nou , casa a cerut o jertfa , acela fiind Trevor Smith . Eu cred ca totul este o pura coincidenta . Nu sunt de acord cu toate zvonurile si daca as fi avut destui bani as fi cumparat chiar eu casa aceasta .
Vorbele lui John ma duceau cu gandul la visul meu . Oare tot ce am visat era adevarat ? Oare mai aveam o saptamana de trait ? Totusi nu credeam, asa ceva era prea absurd ... jertfe ... demoni ... vise care devin realitate ... imposibil .
A: Interesanta poveste . Dar nu cred nici-o boaba . E prea absurda.
J: Asta spuneam si eu . Ma bucur ca nu esti ingrijorat .
A: Din împotriva . Sunt nespus de bucuros . Am facut o achizitie perfecta . Casa asta e tot ce eu si Helen ne doream . Si din cauza ca ne-ai oferit un pret mai bun , am si putut sa o cumparam . Iti suntem recunoscatori !
J: Pentru nimic . Sunt incantat ca am putut sa ajut un vechi prieten si un fost coleg . Uite , ia de aici cheile . Aici e cea de la intrare , asta e de la pivnita , si asta e de la camera de la etaj . Daca o sa te duci acolo sa nu fii surprins ca o sa gasesti totul intact , ca si cum ar locui cineva . Doamna Smith a lasat camera la fel cum era cand sotul ei traia , pentru a-si aduce aminte de el .
A: Stai calm . Nu ma las eu asa usor surprins .
J: De acum trebuie sa plec . Trebuie sa ajung acasa . Nu vreau ca sotia sa creada ca am patit ceva . Mi-a facut deosebita placere sa te revad . O sa mai trec pe aici in doua trei saptamani sa vad daca v-ati obisnuit cu noua locuinta .
A: Sa te conduc . Multumesc inca odata pentru ca m-ai ajutat in privinta casei . Sper sa ne intalnim curand . Sanatate !
J: Sanatate!
O strangere de mana incheie discutia noastra . John iesi pe usa iar eu mergand incet , m-am intors in sufragerie , m-am asezat pe canapea asteptand sosirea baietilor care aduceau mobila si privind cu admiratie la peretii casei asupra careia tocmai evenisem proprietar .

Trimis: 11/03/2009 19:10

Se pare ca intre timp am adormit si am fost trezit de alte zgomote ce veneau de la etaj . O durere puternica in zona inimii imi strapungea pieptul . M-am ridicat cu greu , am iesit din sufragerie si am dat cu ochii de Helen care tocmai cobora de la etaj . Asta insemna ca era trecut de ora sase . Ma bucuram si in acelasi timp eram trist cand vedeam zambetul de multumire si satisfactie care invesele fata lui Helen .
H : Buna dragule . Iarasi ai adormit . Se pareca pauza asta iti prieste .
A : Cam asa , am inganat eu .
Eram in cea mai mare dilema a vietii mele . Nu stiam ce sa fac . Sa ii spun sau nu tot ceea ce aflasem din jurnalul lui Smith . Am ales a doua varianta . Preferam sa fiu singurul cu sufletul ros de intrebari , indoiala si frica . Nu vroiam sa sterg acel zambet minunat care lumina casa .
A : Totusi ma simt cam rau !
H : Cat ai dormit tu , au venit baietii cu mobila si m-au ajutat sa o aranjez prin casa . Daca vrei dute sus in dormitor si mai dormi putin . Maine va necesită sa fim amundoi odihniti . Ne asteapta o zi grea . O sa avem un proces .
A : Proces? Ce vrei sa spui ? Ce proces ?
H : Se pare ca cineva a dat in judecata primaria in legatura cu constructia noului mall . E sigur ca cineva nu vrea sa il vada in picioare . Chiar au fost si amenintari cu moartea asupra catorva dintre muncitorii ce lucreaza acolo .
A : Amenintari cu moartea ? Si ce legatura avem noi cu toate astea?
H : Am fost desemnati pentru a fi reprezentantii primarie la proces.
A : Si trebuie sa mergem amundoi ?
H : Cam asa ar trebui . Dar daca nu te simti in dispoziție pot sa ma duc singura . Acum dute si dormi . Poate iti mai revii . Se vede pe fata ta ca te simti rau .
A : Ma duc sa ma intind putin .
Am urcat treptele care acum mi se pareau a fi un drum spre vesnicie . Nu vroiam sa am aceeasi soarta cu toti cei ce au locuit in aceasta casa . Am intrat in dormitor si m-am intins pe patul moale aflat intr-un colt al camerei . Am adormit si am avut un alt vis straniu :
Se facea ca eram in gradina casei , undeva in mijlocul labirintului , fata in fata cu statuia ingerului de deasupra fantanii . Fara nici un zgomot aceasta se desprinse , prinse viata si se apropie de mine . M-a luat usor de mana si m-a condus spre casuta din spatele gradinii . Mi-a deschis usa si m-a inpins inauntru . Ceea ce mis e intampla nu poate fi descris . Cadeam intr-o groapa fara fund . Insa asta nu a durat mult . Am cazut pe podeaua unei camarute in mijlocul careia , in jurul unei mese , stateau patru sau cinci oameni . Ingerul era cu mine si imi spuse sa ascult . Cei ce stateau in jurul mesei cu cate un pahar in fata pareau sa planuiasca un fel de jaf sau un atac. Nu imi dadeam prea bine seama ce vorbeau . La un moment dat unul dintre ei se ridica de la masa , arunca paharul intr-o parte si incepu sa injure si sa tipe la ceilalti . Un al doilea se ridica si il apuca de umar . Cel din urma incepu sa spuna , de data asta cu o voce clara :
M : Daca vreti sa reusim chestia asta , va trebui sa fim uniti .
Fu intrerupt brusc de un altul :
E : De ce sa mai facem si chestia asta , amenintarile nu mai sunt de ajuns ?
Cel care aruncase paharul tipa la ceilalti :
C : Nu o sa facem din toata chestia asta un act de caritate . Daca nu primim banii eu nu fac nimic .
M : Daca nu facem asta s-ar putea sa nu mai avem parte nici de bani si nici de viata .
C : Serios ? Ti-am spus ca nu o s-o fac gratis . Si pana la urma cum spunea si Ernie ... amenintarile nu mai sunt de ajuns ?
E : Mark ? Tu nu iti dai seama ce ni se poate intampla daca suntem prinsi ? Totusi vorbim despre ostatici , despre rapire ...
C : Mai ales ca daca o facem fara bani ! Nu am ajuns inca sa fiu popa si sa fac treburi din astea fara nici un cent .
M : Charles , Ernie , ascultati-ma . Daca nu o sa fiti cu noi , o sa fiti impotriva noastra si stiti ce se intampla cu cei ce ni se impotrivesc . Banii iti vei primi dupa ce aduceti marfa . Stiti ca asa e obiceiul . Si Ernie ... nu veti fi prinsi decat daca sunteti prea prosti si nu respectati planul . Spuneti-mi , cu noi sau împotriva noastra ?
E : Eu sunt gata sa o fac .
M : Foarte bine ! Charles?
C : Eu nu stiu ce sa spun . E un fapt periculos si nu avem nici-o siguranta ca vom primi banii .
M : Charles .. cu noi sau impotriva noastra ? Acum nu mai poti da inapoi ...
C : Bine Mark . Daca tu imi garantez ca voi primi banii , o sa fac si chestia asta .
M : Vad ca ne-am inteles . Deci stiti ce aveti de facut . Maine dimineata ridicati marfa de la tribunal si o aduceti la casa clientului . Atentie ... trebuie sa respectati planul la secunda. Daca ati depasit trei minute de la apasarea butonului sunteti mai mult decat sigur prinsi ... si atunci chiar ca nu o sa mai primiti banii ...
C : Am inteles !
Nu am inteles nimic din ceea ce era acolo . Mark , un om inalt , lat in umeri , cu o voce groasa , si deosebit de calm , parea sa planuiasca un fel de jaf . Ce era marfa ? Nu stiu ... Si de ce trebuia sa o ia de la tribunal ? Ingerul ma trase iarasi de mana si ma duse instantaneu in gradina casei . Inainte sa dispara de langa mine , imi spuse un fel de ghicitoare :
I: Trece-acuma fara stire ,
Timpul impartit de genii ,
Momentul merge far oprire ,
Ore , zile , ani , milenii .
Ceasul acele-si invarte
Ore vin si ore pleaca
Omul isi traieste viata ,
S-apoi moartea isi asteapta .
Esti in stare tu acuma ,
Sa traiesti mai mult de-atat ?
Sau vei faci tu greseala ,
Si muri-vei in curand ?
Am inteles cam ce vroia sa spuna ghicitoarea . Pentru mine timpul se scurgea incet spre clipa finala . Pentru prima data insa am realizat ca pot sa scap de o soarta cumplita . Tot ce era de facut era sa nu gresesc ? Dar unde sa nu gresesc . Poate avea vreo legatura cu oamenii aceia . Dar ce legatura aveam eu cu ei ? Niciuna .
Simteam ca ceva mi se plimba pe fata . O senzatie ciudata . Mi-am dat seama ca visam si ca Helen incearca sa ma trezeasca . Am deschis ochii . Raze de soare luminau intreaga camera . Helen imi mangaia fata incercand sa ma trezeasca .
H : Buna dimineata dragule . Eu trebuie sa ajung la procesul ala . Nu te mai chinui si pe tine sa te trezesti . Vezi ca sefu' vrea sa te vada . Cand te trezesti sa mergi pana la primarie sa vezi ce vrea . Am plecat .
A : Cum ? Eram atat de adormit incat nu pricepusem aproximativ nimic din ce imi spuse Helen .
H : Am plecat ! Imi spuse dupa ce ma saruta pe frunte . Nu uita sa te duci pana la sefu' .
A iesit in fuga pe usa . Eram prea obosit sa ii mai spun la revedere . Am inchis ochii si am adormit din nou .
Am deschis ochii cand ceasul de pe noptiera incepu sa tipe . Era ora noua. In ultimele doua zile dormisem prea mult si acum avem un munte de energie care astepta sa fie risipit . M-am intors sa vad daca Helen este in pat . De unde ? Mi-am amintit ca era plecata la tribunal .
Of doamne ! Si vroiam sa merg cu ea . Somnul asta ... ce face din om ... Sper sa nu se supere ca am lasat-o singura. Poate ar fi trebuit sa ii spun dimineata sa ma astepte . Ce prostie ... Ce sa caut eu la tribunal ? Doar nu am omorat pe nimeni ! Dar daca i se intampla ceva ? Aveam un sentiment ciudat in legatura cu procesul asta . Cred ca o sa ma duc chiar daca am intarziat ! Dar totusi ...Ce sa fac eu la proces ? Si trebuie sa ma duc si la enervantul ala de Chambers . Cred ca o sa las tribunalele pe alta data ...
Sa va spun si cateva de Michael Chambers . Este seful departamentului de autorizatii de constructii al primariei . Este acolo de peste 25 de ani . Atat eu cat si Helen lucram pentru el . E un barbat zvelt cu o conditie buna la cei saptezeci de ani aia sai , cu parul si barba incaruntite de trecerea timpului si cu o fata blanda. Insa cum se spune aparentele inseala . Michael era un batran recalcitrant si lipsit de respect . Plictisit poate de monotonia slujbei sale , ii placea sa isi chinuie subalternii si de aceea iti era frica sa dai cu ochii de el . In caz ca erai chemat la biroul sau , asa cum eram si eu , trebuia sa te astepti la tot felul de sarcini , ori nespus de stupide ori de prea mare amploare . Insa Helen il vedea altfel si Michael o vedea altfel pe ea . Poate ca o spun doar din gelozie dar mi se parea ca se uita la ea cu ochii inlantuiti de dorinte si pofte . De aceea eram primul de pe lista celor carora le era antipatic acest om . Si poate ca din cauza comportamentului mai indulgent fata de Helen al acestui om , sotia mea il considera un batran simpatic care avea grija de cei ce ii erau in subalterni .
Si trebuie sa ma duc la Chambers . Mai bine ma duc acum de dimineata poate il prind mai bine dispus .
M-am imbracat in graba am iesit din casa , am uitat sa inchid usa cu cheia , m-am urcat in masina si am pornit la drum . Am ajuns in mai putin de douazeci de minute in fata primariei . O cladire imensa cu coloane ca ale pantheonului grec . Am urcat treptele si am pasit pe usa de sticla in holul primariei . Am urcat pana la etajul doi si m-am oprit in fata primului birou de pe partea dreapta . Pe usa scria , cu litere mari de tipar , Michael Chambers , inginer constructor . Am batut usor si am intrat .
A : Buna dimineata !
MC : Tie ti se pare buna ? Sau macar ti se pare ca e dimineata ? Intotdeauna trebuie sa stau dupa voi . E ora zece . La ora asta trebuia sa vii ?
A : M-am grabit cat am putut de tare dar traficul e aglomerat .
MC : Te rog ! Fara abureli de astea . Nu sunt nascut ieri , deci sa nu crezi ca ma pacalesti . Asculta cu atentie !
Adevarul e ca traficul era infernal . Ceva se intamplase in bucată de sud a orasului si tot traficul era deviat prin cartierul nostru . Dar cum as fi putut sa ii explic asta batranului irascibil din fata mea . Am ales sa tac si sa ascult .
MC : Nu te uita pe pereti si nu te gandi la alte lucruri ! Asculta cu atentie . Sotia ta e la tribunal acum , asa-i ?
A : Da . Asa cred .
MC : Si nu trebuia sa fii cu ea ?
A : Ba da dar ....
MC : E numai bine . Cat timp ea e acolo tu trebuie sa te duci imediat la Bill Withers . Trebuie sa rezolvam imediat problema cu protestatarii astia . Mall-ul trebuie construit ! Dute imediat la Bill si da-i dosarul asta . O sa inteleaga despre ce e vorba .
Uimit ca doar atat trebuia sa fac am ramas cu privirea pe Michael , schitand si un zambet pe fata .
MC : Ce te uiti asa la mine !?! Fugi ! Mai rapid !
A : Desigur ! Acum!
Am iesit in graba din birou . Chiar si dupa ce am inchis usa auzeam vocea ragusita a domnului Chambers : " Nu pierde timpul ! ... ce sa ma fac cu toti copii astia ... " . Da ... domnul Chambers ne considera copii . Poate era adevarat doar in comparatie cu el , acesta avand de acum mai mult de saptezeci de ani .
Doar gandindu-ma la varsta sefului meu , mi-am dat seama ca eu nu o sa o apuc decat daca nu greseam . Nici acum , cand somnul fugise , si plasa de paianjen a oboselii se rupse , nu imi dadeam seama ce insemna acea greseala despre care vorbea ingerul .
Am intrat in masina si am pornit spre BWC ... prescurtarea de la Bill Withers Commercial ... sediul de afaceri al lui Bill . Traficul era infernal . Toate stradutele erau blocate si zeci de masini se ingramadeau acum si pe rutele ocolitoare . Nu era loc sa arunci un ac . Am parcat masina pe o straduta laturalnica si am inceput sa merg pe jos stiind cu siguranta ca in felul asta o sa ajung mai repede la BWC . Eram curios , oare ce se intamplase in cealalta parte a orasului . M-am oprit langa un politist care statea pe trotuar . Curios acesta is indrepta privirea spre mine si ma intreba :
P : Pot sa va ajut cu ceva ?
A : Sigur . Sunt curios ... ce cauzeaza traficul asta asa de prost ?
P : Nu stiu prea numeroase ... dar se pare ca s-a intamplat ceva la tribunal . Azi trebuia sa fie procesul acela cu primaria dar se pare ca tribunalul a fost atacat de niste oameni inarmati .
A : Atacat ... ?
P : Da ... si s-au facut tot felul de filtre ...si asta ingreuneaza circulatia .
A : Multumesc !
Tribunalul a fost atacat ... dar acolo era Helen ... Oh Doamne ...ajuta-ma ! Am luat-o la fuga pe strazile pustii ale orasului spre cladirea tribunalului . Nori gri de ploie se apropiau de la orizont . Un vant turbat ma batea in fata incerand parca sa ma opreasca . Am ajuns in fata tribunalului in cateva minute care mi s-au parut ore . Cladirea inalta era inconjurata de politie si se parea ca totul e in regula . Am incercat sa intru in perimetrul interzis dar un om imbracat in uniforma mi-a pus mana pe piept si mi-a spus :
L : Este un perimetru interzis . Nu aveti voie sa treceti dincolo de linia pusa de politie .
A : Dar trebuie sa intru . Cred ca sotia mea este acolo .
L : Daca nu e persoana rapita , atunci inseamna ca sotia dumneavoastra deja a ajuns acasa . Cum va numiti ?
A : Alex White . Pe sotia mea o cheama Helen White .
Fata celui dinaintea mea ajunge deodata posomorata . Imi puse mana pe umar si imi spuse :
L : Sunt inspectorul Lewis . Imi pare rau dar trebuie sa va spun ca sotia dumneavoastra a fost cea rapita ... se pare ca totul are legatura cu contractul BWC . De pe inregistrarile facute de camerele de supraveghere se pare ca au fost cinci oameni inarmati care au patruns in tribunal in timpul procesului si au rapit-o pe sotia dumneavoastra . Au iesit la fel e reede cum au intrat . Pana acum nu am primit nici un fel de cerere de rascumparare dar asteptam in orice clipă un telefon . V-as ruga sa ramaneti aici pentru a putea sa rezolvam cat mai repede problema asta .
Cu vocea tremuranda am reusit sa ii raspund .
A : ... Da ... o sa stau ... cum e posibil ...
Totul avea legatura cu cea ce visasem seara trecuta . Sa fie oare asta greseala de care imi spuse ingerul . Dar cum e posibil ... Erau oare visele mele un fel de premonitii pentru ce avea sa se intample in continuare ... sau poate doar iluzii create de mintea speriata de moarte . Inca odata ma intreb ... sa fie oare ezitarea mea de a merge impreuna cu Helen la proces o greseala ? Sa fie oare greseala fatala care avea sa duca la capat existenta mea ... ? Nu puteam sa imi dau seama . Momentan eram aproape distrus de ceea ce se intampla in jurul meu . Fusesem despartit de ceea ce iubeam mai presus de viata . Faceau toate aceste evenimente parte din destinul meu sau erau doar niste intamplari haotice care apar inevitabil intr-un moment al vietii unui om .

Trimis: 07/04/2009 11:05

Si am stat . Ore intregi am fost interogat de catre politie in incercarea de a se afla un mic amanunt care sa da un indiciu despre motivul rapirii sau despre ființele care o rapisera pe Helen . Insa nimeni nu putea sa priceapa . Singura banuiala era ca cineva , care nu dorea constructia mall-ului in oras , dorea sa isi indeplineasca dorintele prin acest mod .
Impreuna cu cei de la Politie am mers inapoi la casa mea .
Cu totii ne-am asezat in fata mesei din sufragerie , locul unde acum statea telefonul nemiscat . Cu totii asteptam un semn . Vroiam cu ardoare ca nimic sa nu i se fi intamplat iubitei mele , dar nu eram sigur ca totul va fi in regula.
Orele au trecut repede , ceas dupa ceas , minut dupa minut . Nici un zgomot nu ne tulbura asteptarea .
L : Ar necesită sa mergeti sa va odihniti . Noi o sa ne intoarcem maine dimineata . O sa lasam aici un coleg in caz ca o sa fiti sunat . Sper ca intelegeti . Vom face tot posibilul sa o aducem teafara inapoi acasa pe sotia dumneavoastra !
Ma uitam cu indiferenta la omul care statea in fata mea . Inima imi era cuprinsa de o durere teribila . Faptul ca ceea ce iubeam mai mult nu mai era langa mine , era ca si cum o bucata din trupul meu fusese smulsa cu forta . Stateam acum , nerealizand inca ceea ce se intampla in jurul meu , necrezand ca pentru un pretext banal , un om poate distruge o viata , sau mai multe , poate distruge o familie sau se poate distruge pe sine insusi . Nu puteam sa pricep . Privirea imi aluneca intr-o prapastie fara fund .
L : Cred ca o sa va lasam ! Sa aveti o seară buna ! Si incercati sa nu va ingrijorati prea mult , totul va fi bine .
Inspectorul Lewis , impreuna cu cei cativa politisti care erau cu el au iesit pe usa din fata fara sa mai astepte sa fie condusi , lasand in urma o liniste de mormant . Banuiam ca incurajarile inspectorului aveau ca menire incurajarea mea , dar , nefiind prea priceput , se parea ca mai mult ma speriase . Fara sa spun o vorba ofiterului care ramasese in sufragerie langa telefon , am urcat scarile spre dormitor , m-am intins pe pat , si coplesit de ganduri negre , si de dureri sufletesti , am adormit .
Dimineata venise , am simtit o mana care ma atinse pe umar . Am deschis ochii cat am putut de repede , crezand ca totul fuse un vis , si ca acum Helen era langa mine . Dar spre stupoarea mea nu am vazut nimic . Eram singur , in dormitorul meu . Fiori reci imi treceau prin sira spinarii ! O lacrima mi se prelinse pe obraz . Plangeam . Pentru întâia data dupa multi ani lacrimi imi umezeau obrajii . Oricat de dur ma consideram , nu puteam sa rezist stresului provocat de ceea ce mi se intampla zilele acestea . Priveam spre peretii goi , cautam un lucru care putea sa imi usureze suferinta . M-am hotarat sa cobor .
Mai intai trecand prin sufragerie am observat ca ofiterul pe care il lasasem acolo cu o seara inainte , nu mai era . Pesemne ca plecase sa se odihneasca si el . Un biletel de pe masa imi confirma ceea ce banuiam .L-am ridicat si am si am citit fraza scrisa :
" Domnule White ,am plecat fara sa va mai trezesc . In jumatate de ora va sosi inspectorul Lewis ! "

Trimis: 03/05/2009 22:47

Bine dar nu e prea fantezist? eu musc mai mult din realitate! acesta e stilul meu! uit-te la scrierea mea te rog daca ai chef binenteles. F mult conteasza inceputul. Tre sa dai soc. Gandeste la cine mai citeste azi. se uita la ce scrii si daca nu dai soc din întâia exista pericolul sa rasfoiasca restul! ani de zile am scris chestii de mare 5 pagini ca sa fiu sigur ca un om care citeste nu-si pierde rabdarea. acum stiu ca atunci am facut o proste-ie si de asta m-am reinventat. AI CITIT PANA LA FINAL? Nu cred. asa se intampla si cu noi cei care filosofam prea mult.AI CITIT PANA LA FINAL?