|
Merois
Bine ai venit!
| Data inscrierii: 15/Sep/2011 |
| Mesaje: 21 |
| Localitate: Bucuresti |
|
|
Da, mă simt nevoit să-ţi dau dreptate, de sinceritate ştii că nu am putut să mă lipsesc niciodată. Când îmi şopteai în nopţile albe de vară, în întunericul canicular al lui august, refuzam din vanitate să-ţi dau ascultare. Însă cum rebegitul timp reuşeşte să le agaţe pe toate în goana lui nebună, m-a apucat şi pe mine într-un sfârşit de braţ aruncându-mă pe plajă memoriilor adormite. Cel mai clar, mai limpede ca luna plină în noaptea fără nori, îmi zbenguie prin minte râsul tău. Râsul ce a urmat iute după încâlceala timidă a corpurilor noastre, după tÄrie unei dorinţe mistuitoare, mascată de o sfioşenie ce nu caracterizează pe nici unul dintre noi (asta am descoperit deopotrivă amândoi, ceva mai târziu). Râsul acela vesel şi intim, ce mi-a inscripţionat pe figură nedumerirea şi mi-a tăiat elanul de Don, lăsându-mă nemişcat în mijlocul patului preţ de câteva clipe. Grabnic după calma agitaţie provocată de amuzamentul tău, pe care eu încă nu reuşeam să mi-l explic, mi-ai învăluit trupul cu braţele tale silfice şi m-ai lăsat fără suflare. Am întemniţat în mine senzaţia de exaltare ce a urmat şi am fost încredinţat, datorită încătuşării tale, că noaptea nu s-a sfârşit. Hotelul era pustiit de suflete iar zarva provocată de noi ar fi trezit probabil toată clădirea, dacă lucrurile ar fi stat altfel. Atingeri lungi, cateun surâs blajin, palme asudate şi lumina lunii ce ne spiona. Eram la mare, eram istoviţi. Am părăsit Bucureştiul datorită unui impuls dictat probabil de nebunia efemeră a unei veleităţi voluptoase. Am gonit fără răgaz pe drumuri asfaltate şi poteci de pământ. Eu am vorbit mult, nu ştiu dacă aveam ceva de spus sau doar îmi era teamă de linişte se prea poate să nu fi vrut să te las să spui ceva. Vorbele tale mă mistuiau, mă provocau. Eram singuri, călare pe zimbrul de metal cu articulaţii cauciucate. Timpul curgea nestingherit printre noi, iar sub privirea mea sceptică, se desfăcea un întreg alai de momente. Visam; aşa am crezut o bună bucată de drum. Eram fericit, deşi tonalitatea sub care gândurile se articulau în cuvinte, ar fi dat de înţeles poate contrariul. Soarele s-a desprins din mare răsărind sfidător peste muritori, ne-a luminat frunţile. Am înhămat zimbrul la marginea drumului, ne-am hlizit o vreme sub cerul senin, apoi am păşit grijulii spre nisipul din Vama Veche. Un vânt uşor impulsionat de suflarea mării ne gâdila pielea, era răcoare. Tu ai fi vrut să ne tolănim pe nisip, să lăsăm soarele să ne răsfeţe, poate să ne îmbăiem puţin în marea sărată. Preocuparea mea în schimb, era alta. Vroiam să stăm la bar, să mă reîntregesc cu adolescenţa mea delabrată. Să-mi revăd chipul trecutului meu, să-i zâmbesc ironic dându-i de înţeles că a greşit; dictatura vremurilor apuse a luat sfârşit. Aşa a şi fost, mă iubeai necondiţionat, astfel ai permis dorinţei mele să primeze. Cu călcături galeşe am păşit împreună în incinta localului. Am recunoscut câteva figuri, am zâmbit languros schimbând câteva vorbe de dragul aparenţelor, apoi ne-am scutit genunchii de greutatea corpurilor noastre şi ne-am aşezat la masă privind cum se dizolvă marea în orizontul ceresc. Ţi-am vorbit necontenit despre toate îndoielile ce prinseseră rădăcini în raţionamentul meu vătămat. Îmi sorbeai cuvintele şi zâmbeai delicat. Strălucirea astrului înflăcărat te pictat cu măiestrie, cu greu reuşeam să te privesc fără să schiţez un zâmbet efervescent. Simţeam că te-aş fi smuls dintre stele dar speram să nu fi o simplă cometă călătoare ce străbate universul în toate direcţiile, poposind din când în când în cate-o galaxie. Ar fi trebuit să-ţi dau de înţeles ce se petrece cu mine, să-ţi spun
prea târziu acum, regretele se amestecă în nisipul din clepsidră, iar urmele paşilor nu rămân în asfalt. După o vreme şi câteva sticle de bere, ne-a răpus oboseala. Ne-am îndreptate către zimbrul de metal. Am râs mult, ne-am prostit, ne-am mângâiat, eram ca două jucării reparate. Ai strigat după mine zâmbind, când am plecat să culeg tutun de la un magazin din apropiere. M-ai înveselit nespus. Am hotărât, de comun acord, să găsim un loc în care să înnoptăm. Duşi de nas de promisiuni deşarte şi neînţelegeri, noaptea ne-a prins tot pe drumuri. Fără puteri şi în aşteptarea unui răspuns ce ne-a dat peste cap, ne-am oprit într-o parcare întunecată. Au urmat sărutări exuberante şi palpitaţii necontrolate, ne-am contorsionat în mişcări stângace până am atins punctul pe care-l doream. Erai şi curajoasă şi timidă, iar eu încercam din răsputeri să-mi controlez impulsurile. Îţi era teamă, era ĂŽntâia noastră conspiraţie intimă. Respiraţia ta întreruptă a devenit, mai târziu, coloana sonoră a nopţilor mele. Îţi gâdilam dermÄ cu buricele degetelor coborând dintre sâni uşor spre coapse, timp în care mişcările tale feline îmi orchestrau simţurile, eram încordat iar sudoarea îmi acoperise fruntea. Nori de ceaţă au înveşmântat geamurile maşinii. Momentul se oprise. Am înăbuşit văpaia lăuntrică din cauza necesităţii responsabilităţii. Te-ai amuzat teribil când am coborât din maşină hotărât să o iau la goană prin pustietatea nopţii. Râdeam şi eu. Am pornit apoi în căutarea unui motel sau hotel, cazare sau absolut orice ar fi fost în situaČie să ne întindă o saltea şi un acoperiş deasupra capului. După o plimbare fără ţintă am lăsat maşina la marginea unui trotuar şi am pornit pe jos. Nici urmă de zgomot urban sau de vreo formă telurică, era un oraş bântuit de linişte şi calm. Am luat la rând vreo două, trei moteluri, nu am primit însă nici un răspuns, sau mă rog, nici unul care să ne fie de vreun folos. Deznădăjduiţi am urmat uşor străzile până am găsit într-un final locul ce avea să ne găzduiască peste noapte sau, măcar, pentru cât mai rămăsese din ea. Uşa era încuiată, am ciocănit cu îndrăzneală şi ,auzind bufnituri de tocuri ce loveau parchetul apropiindu-se tot mai mult de noi, am răsuflat uşuraţi. După o porţie bună de câteva clipe se înfăţişează sub privirile noastre obosite, o ţinută de birou ca scoasă de pe umeraş îmbrăcând o formă feminină cu tentă neortodoxă, am crezut pentru un clipÄ că am nimerit într-o casă de toleranţă. Împleticindu-se în tocurile mult prea înalte şi-n cuvinte părea abia trezită din somn. Spre surprinderea mea, ne-am înţeles destul de repede, oferindu-ne o cameră la ĂŽntâiul nivel. Lipsiţi de răbdare şi istoviţi de puteri, ne-am deplasat pas cu pas spre camera cu pricina
| Recomandate |
Escorta Buzau
Alegeti dintr-o sumedenie de escorta buzau pentru a gasi persoana potrivita. Cautati prin sutele de mii de profile! |
intimitate.ro |
|
