FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Abstract - Fuziune intre artisti

Trimis: 08/04/2011 11:20

Abstract...gandesc atat de profund...te privesc atat de aproape si totusi zaresc doar o umbra .ma pierd in ea ...ma privesc ca intr-o oglinda..si cat de real poate fi....ma simt ca in desert ,vad o iluzie si totusi e intreaga ..te ating...existi, dar unde? ca totusi simt un gol...un neajuns de teama ma cuprinde..mie frica sa traiesc ca in trecut ,desi tu esti aici, esti prezent ..nu esti nici o fata morgana, nici un abstract...parca ai fi un complex, insa nu-ti gasesc capatul..din nou ma arunc in melancolie ,capul imi pluteste, il cuprind ,ma las dusa de val..din nou te zaresc mie teama sa-nu te pierd din priviri ..acum ma simt undeva intr-un labirint ..lumina o vad, dar calea mi e presarata cu atat de multe obstacole ca din nou sunt izbita de frica de necunoscut ..nu mai vreau sa te privesc ..
Vorbesti de teama? Scumpo ce esti, cand societatea in care suntem ne apartine in totalitate. Lipsit de absolut orice sentiment uman, iti scriu povestea in care vrei sa fii. Ti am pregatit un suflet in care sa te aprofundezi. Esti numai tu, si eu care te pazesc , de irealitatea in care poti sa fii. Iti place sa distrugi ,cuvintele, cu pasiunea in care ai trait. Confuz...nu stiu de ce, dar gandurile tale imi suna cunoscute. Posibil o contopire, a unor suflete pe care doar noi le putem cunoaste. Oare mi e frica si mie? Poate. Dar numai tu poti sa deschizi si pentru mine , noi sentimente. Traim haotic, pe langa restul. Esti numai tu si eu pe acest drum ,alcatuit din dezamagiri. De ce ma chinui cu deziluziile tale? Abstract? La fel ma simt si eu. De ce ? Nici nu mai stiu. Am mintea blocata, din cauza gandurilor tale.
Nu vreau sa te afunzi in ochii mei ,te vei pierde... e o cale atat de intunecata incat vei alege calea unui labirint..din nou vei fi cuprins de acceasi teama cu care ne luptam...insa nu te uita in jur, te vei complesi de o teama teribila, cand iti vei da seama ca intunericul din ochii mei e calea spre suflet, unde vei simti adevarata savoare a implinirii. deziluziile vor disparea ..insa cum vei strabate tu calea asta? ..cum vei putea sa imi iei fantezia de a ma lupta in propria minte si in propriul meu sange, care alarmant, la sosirea privirii tale, creste in intensitate? corpul suspina. mintea vrea sa patrunda in extaz iar corpul imi pluteste imbaiat de aromă dermei tale, care ma copleseste si ma afund in mintea ta. raman tacuta, insa ,sunt cuprinsa de intrebarile tale, care nu fac altceva decat ,sa ma duca acolo unde vreau eu sa ajung ..nu te speria ca inima nu va fi atinsa de intrebarile tale. iti voi raspunde in asa fel, incat doar mintea ta sa ma provoace la un duel.
Deci esti un zid, mai modest spus. Chiar crezi ca nu am mai trecut prin ziduri? Degeaba incerci, sa nu lasi pe nimeni sa treaca, prin trairile tale. Ma aflu aici doar pentru tine. O calauza, daca ti place cum suna. Care te va arunca in cea mai spectaculoasa calatorie a vietii tale. Ma folosesc doar de ganduri pentru a citi cartea sufletului tau. Ma hranesc cu pasiunile tale si trasar de fiecare data cand le citesc. Zguduit de inocenta ta, ma las purtat de valul ideilor mele. Vreau sa ajung la tine. De ce nu te vad, de ce nu te gasesc si de ce nu pot sa te ating. Sunt prizonier al absolutului in care esti si nu pot sa te scot cu usurinta de acolo. Tu ceri salvata.Salvarea ta, sta intr un gand, pe care trebuie sa il gasesc prin tine. Esti dulce in amarul lacrimilor, cu care esti silita sa traiesti.

Trimis: 08/04/2011 11:22

mii de scuze pentru posibile greseli gramaticale pe care probabil am omis sa le corectez.
P.S. Sper sa va placa ! :)

Trimis: 12/07/2011 00:02

Buna si bine ai venit pe forum!

In debutantul rand,imi cer scuze ca iti raspund atat de tarziu,apoi, vor sa te anunt ca iti voi muta creatia la categoria "Povestiri", deoarece aici nu corespunde topicului :-D

Cu bine,

Bad Biatch.

Trimis: 02/08/2011 15:12

nu privi spectacolul s-ar putea sa te cheme alarmant dupa cortina sa iti spuna ca piesa e gresita ...a nu intelegi ?...vorbeam cu inima ..ma safatuia ...ce vorbe !..stiu ca nu poti sa o intelegi, nu vreau sa iti reproduc ,te las inca acolo in mister, vezi pata aia ?Sunt eu ,ma cautai ..sunt aici nu am ramas acolo in pustiu ..aaaa.tu te referi aici in prezent ...dar sunt ?nu sunt?de ce nu ma strigi?nu-ti aud glasul..oare visez si nu pot sa reproduc totul ?dar in vis totul e minunat totul e plin de fantezie ..si crima nu e atat de dureroasa, vezi doar sangele...tu ai simtit cum sangele iti fierbe acum in vene ?sau inca nu esti cuprins de acel sentiment profund..a am uitat ca eu visez si ca in vis tu esti un rece ...
Ma prind in visul tau. Pentru ca vreau sa te gasesc si sa ti citesc fragmentele din suflet, pe care tu le pastrai ascunse, atat de bine. De ce? pentru ca vreau sa te inteleg. Sa ti distrug visurile si sa ti ofer altele noi. Ce faci cu toata pasiunea asta care te sufoca? Nu o dărui nimanui , din cate vad. E mult prea concentrata , pentru ca un om sa o poata folosi. Mi e sete. Mi e sete de tine. Esti doar un gand in realitatea asta cruda. Am nevoie de tine, amestec de idei ce esti. De ce ma hranesti, cand altii doar s au hranit din mintea mea? Tu de ce esti altfel? Si de ce ma lasi? Cum pot eu sa intru cand pe nimeni nu lasi acolo? O merit? e posibil. Nu vreau sa te ranesc. Iti vreau tot. Tot ce se leaga de visul tau. Continui eu povestea pentru tine. Pentru ca sunt dependent de gandurile tale.
Nu patrunde, nu vreau sa iti zdrobesti iluziile aici ,in spatele cortinei ...eu ti-am aratat calea zambetului meu...nu gasesti nimic in el? nu suspina. am vazut reactia ta. desi esti acolo ,te simt, nu stiu de ce ,dar sunt in inima ta ..poti sa simti acum. am suflat..ai simtit adierea? am vrut sa te cuprind tot, insa nu pot sa intru atat de adanc ...ma multumesc cu iluzia ca nu ti-ai dat seama ca ma joc cu privirea ta. ca zambetul tau ma hraneste ..iar lumea ta ma copleseste ..amandoi ne intelegem prin neintelesuri..ne retragem in societatea noastra fara sens dar atat de inteleasa de unul din noi .Oare tu, oare eu...nu iti pot raspunde ,nu ma lasa sa iti raspund ,mi e teama ca raspunsul meu nu va fi atat de multumitor si absolut ..nu vreau sa daramam zidurile .Mai raman inca in omenirea mea. E placut ,ma simt nesigura ,dar nesiguranta asta ,asa ma infioara, ca ma afund din nou in tine, acolo ma regasesc eu cel mai bine .De mine ,mie frica ...tie nu?

Trimis: 02/08/2011 15:13

Cum poti sa intri tu, in inima asta de piatra pe care am fost blestemat sa o port. E o distrugatoare de tot. Nu ma lasa sa fac nimic. Si eu te simt atat de aproape si totusi ,esti atat de departe de gandurile mele. Ti am pastrat un moment. E doar al tau si ti l ofer cu nebunia mentalitatii mele. In irealul despre care mi ai vorbit, te regasesc, te recapt cu toate ca nu te am avut niciodata. Mi e frica doar de timpul pe care nu l mai pot recupera. Te vreau. In visul tau, te vreau fericita. Doar atat. Sunt ametit de omenirea ta. Ma lasi sa intru cand nu am pregatirea necesara, pentru o astfel de integrare. De ce ajungi tu in inima mea, doar cu cuvantul? Esti salbatica si sadica. Pentru ca ma chinui ,cu fantezia asta , doar a ta. Sa ti las o clipa, sa te folosesti de ea. O meriti. Ai pasiune in vene.
Nu azi, nu maine, nu eu, nu tu, ci tot ce face drumul nostru mai placut. Vom fi doar noi, pregatiti pentru o lume nepregatita.Tu si eu.
Si cate deziluzii pot trai ,tu iti imaginezi ce lume?de ce noi?de ce nu putem fi fericiti ?oare gandurile noastre sunt prea profunde si fara limite?tu te multumesti doar cu orizontul, eu trec de orice limita. imi place acolo in spatele oglinzii parca societatea e a mea .Acolo o privesc din perspectiva mea nebuna, nimic nu ma poate atinge .Nici macar tu..dar mie dor ,...ce contradictoriu suna ..mi-ai repetat de-a atatea ori ca dorul nu exista ...dar cum sa existe cand tu esti atat de gol..sunt plina de urcusuri,...vrei sa treci peste ele, vrei sa ma calci ?aa nu in picioare ,ci doar cu atingerile mainilor tale .hai vino ...nu te rezema ,s-ar putea ca atracția sa dispara. vino ia-ma de mana, acum ,ma simt atat de pura ...ma simt virgina ,ma simt copila ...de ce te retragi..vrei sa imi stropesc ..rochia asta a puritatii cu lacrimi ..nu fa asta intoarce te ...nu , nu ,te rog ramai aici... te rog revino... ma scuzi iubire dar nu tip ,m-am speriat te pierdeam in vis si cat de greu si tu plecai ,ma imploram sa mai ramai. e vis....

Trimis: 02/08/2011 15:15

Sunt cel mai palpabil vis pe care l ai avut pana acum. Eu schimb idealurile tale. Le transform. De fapt le las sa ne transforme. Sa ne rupa unul de altul si sa ne uneasca la loc. O molecula de fericire pe care am gasit o cu ajutorul tau. Te iubesc. Realitatea ta e mierea care curge din tine pentru un eu, atat de departat de tine. Sunt langa tine. Te am atins. Ti am lasat portile deschise, pentru a te plimba in gradina vietii mele. Am fost trist si cerul meu , era alcatuit numai din tristeti. Pana sa te intalnesc. De ce esti atat de buna cu mine. Nu o merit si sincer ti o spun. Dar nu ma pot abtine sa nu ma infrupt din inima ta. Imi dai viata si viata pentru mine consta intr un zambet. Un simplu zambet, pe care promit sa ti l ofer la nesfarsit. Sa te sufoc cu amintirile mele. Transforma mi viata si transform o in ce vrei tu .
Nu ma trimite spre calea iubirii ...nu vreau sa trec cararile încărcate de spini ..sunt indragostita, am ramas inca in visul in care tu pleci .parca ma simt izbita. ma ridici si ma cobori ca pe un trandafir, in vantul suav si in accelasi timp, violent, al primaverii, usturator dar totusi atat de dulce...ma apleaca ...apare din nou ,starea de melancolie in care ma adancesc sentimentele pentru tine..nu ma uita aici ..ti-am zis ca o sa lovesc de ziduri si o sa ma intep ..uite curge..vezi ti-am spus ..te rog atinge-ma altfel ma voi perde in lesinul produs de rosul puternic al sangelui ..te uiti cum curge, parca ai vrea sa vina inima mea prin vene. nu ma privi asa, ti-am spus ca prezenta ta imi da palpitatii ..haide intoarce te ..ramai cu mana pe rana insa intoarce privirea, ma simt mai rosie ca niciodata ..priveste.
Lasa sa curga, sangele tau , peste inima mea. Nu te las iubito. Pentru asta traiesc. Doar durerea ta, alimenteaza ceea ce eu numesc viata. Ma doresti in subconstinetul tau de neatins si simt asta cu atat de multa pasiune. Te vreau si eu. Nu ma pot dezlipi de inima ta. e atat de mica si atat de plina de nedreptati. Nu te teme. Sunt aici ,doar ca sa te ajut. Te vreau atat de mult, in sufletul meu. Intra, nu ezita. Pentru tine ,e mereu deschis. Stiu sigur ca nu ai sa ma dezamagesti. Cred in tine si asta da nastere aripilor care ma ajuta sa te gasesc mai repede.
Te iau in zborul meu, sufletelule. Nu renunt la tine cum au facut altii. Ma amesctec printre suferintele tale si reusesc sa intru la tine. Iubeste ,ceea ce te face fericita. Iar fericirea ta se leaga doar de o clipa. Ti o pastrez .
Dupa atata suferinta ..ma simt iar in lumina reflectoarelor...dar nu-i spectacol ,nici macar public, insa tu esti atat de aproximativ si ma afund in ochii tai, ca mi se pare ca, o intreaga lume as vedea prin ei..tu esti spectacolul si publicul meu...acum,in neputinta mea ma privesc in oglinda .tine-ma de mana ,s-ar putea sa cad..dar tine-ma bine ..o sa iti arat, ca din nou voi zambi pentru tine si voi lumina oglinda ..priveste, vezi ce intuneric e in camera?....acum ma vezi in oglinda ce ti-am zis ca radiez...iubitule te rog, de ce imi negi imaginea ..nu sunt nebuna, ma vad frumoasa .de ce spui ca inca e intuneric ..adica lumea mea e pierduta?ma vad doar eu?dar tu ma iubesti..sau sunt aici singura..dar te simt iubitule si lumina o vad ,tu de ce imi strigi ca e intuneric.. e atat de greu sa vezi ca dincolo de intuneric sunt eu ?
E intuneric in subconstientul meu, pe care tu l ai luminat. Te iubesc . Ma privesc in oglinda si in loc de imginea mea, apari tu. Ce cauti tu aici iubito? Cand locul tau nici tu nu stii unde este? Lumea ta e lumea noastra . Iar asta ne aduce si mai aproape unul de altul. Te ating si ti multumesc ca te lasi atinsa. Tremuri dar frig nu ti este sigur. Emotivitatea ta ma rastoarna si ridica din nou. Esti lumina in viata mea pe care am intunecat o de mult. De ce ma iubesti cand eu merit doar ura? de ce ma vrei cand eu sunt de nevrut? ma uit la tine si nu mi dau seama ce am de vrei atat de mult sa fiu numai al tau. SI te posed si ma posezi. E doar un joc al posesiei. Dar e atat de dulce jocul asta dintre noi, incat ma tem, ca daca as gusta din el, ai disparea. Te iau incet si te savurez, scumpa mea.

Trimis: 02/08/2011 15:25

Nu iubitule nu e nimic in mintea mea..e sufletul meu care e rapus de boala ..in curand va muri..ce vei face ?imagineaza-ti iubire ca tocmai ti-am marturist de boala mea incurabila acum vom trai doar prezent, ca viitor nu va mai fi ..gandeste-te aici ..nu ma mai privesc in oglinda. deja mi-am amintit si prin oglinda ma vad eu si inca un viitor si nu ma regasesc tu ma zaresti prin colt pe undeva?eu nu ma vad?oare nu mai exist, poti ghici ziua iubitule cand am disparut?imagineaza-ti ca eu exist aici ..si acolo nu sunt ..cat mister..dar cum se poate ?e trecut, e viitor?dar am amintiri. trecut nu e ...e viitor .da e viitor..tocmai ti-am zis ca is pe sfarsit.
Sfarsitul tau e doar renasterea sufletului. In profunzime vei muri si atat de vie vei ramane. Tu nu poti sfarsi, ai viata in miscarile tale. Iar inima sfaramata de trecut, o vad cum se regenereaza cu susținerea cuvintelor noastre. Nimic nu incepe si nimic nu se termina. E legea fireasca a tuturor. Totul exista si nimic nu mai apare. Iar eu si tu ,suntem de mult aici. Te am cautat, mereu, inca de la inceputuri, dar nu aveam tărie sa te strig. Am fost cazut, si in golul meu , acolo, doar eu eram, distrus de durerile mele. Ma dor si acum, dar chipul tau, ma mangaie si mi da senzatia de fericire. Ai intrat. Ce cauti tu aici, de fapt, in golul meu? Esti ireala, pentru ca doar asa poti sa ajungi aici unde sunt eu. Te las sa stai si ti am facut si tie loc , in societatea mea.Da mi viata in schimbul lumii mele. Sa pot sa te iubesc atat de mult. Omoara mi gandurile negre, ce m au distrus.
Ma simt atat de pustie si totusi atat de plina de tine. prezenta ta, ma induce in strarea de dispret ..dispretuesc tot ce ma indeparteaza de tine...razele soarelui ma incalzesc si in acelasi timp imi reproduc un nou ecou al suferintei..sufar ca nu te pot vedea printre raze. esti atat de departe ..nici macar luna nu ma vrea aproximativ de tine ...desi e atat de rece si ii simti ura in noapte ..acum insa ma las incalzita de suflet, am uitat ca soarele exista, evit sa ma gandesc ca din nou, in noapte ma voi infunda in acelasi vis al dragostei si in acelasi timp mie frica de sfarsitul visului cand realizez ca totul e doar o fantoma care ma urmareste seară de noapte...iubire daca ai putea sa imi simti caldura din suflet ti-ai da seama cat de rece pot fi razele soarelui,ai privi luna ca pe un scut de aparare impotriva razelor din sufletul meu care doboara tot ...iti patrund in inima ..te domina..te lasa sa traiesti ...apoi revii la normal m-am trezit din vis..
cum ai patruns in inima mea iubire?de ce nu ma cauti sa intelegi ca muza din mine nu e doar o fantasma ci sunt eu in toata splendoarea sufletului meu plin de atata dorinta si dor nebun de necunoscutul din tine,nu te lasa amagit de omenirea asta haotica eu am iesit de mult din ea,limitele mele sunt ascunse in acest suflet de copil ,stiu ca soția din mine tu ai lasat-o im umbra sa nu cumva sa se aprinda pasiunea tie frica iubire ca daca te-ai dezlantui ai ramane pe acele culmi de fantezie si erotism ,iubire trezeste-te din vis ca nu vreau sa te ranesc vreau doar sa te patrund vreau doar sa ma afund in acel real iesit din prisma vulgarului,priveste-mi privirea crezi ca vreau sa te induc in corpul meu ?nu iubire, ci vreau doar sa imi simti caldura nu e de dorinta ci de teama de necunoscut,acum tremur.