|
Maria I
Bine ai venit!

| Data inscrierii: 23/Noi/2010 |
| Mesaje: 2 |
| Localitate: Timisoara |
|
 |
A fost ....
,,Prinţesă eşti, tu, din poveşti,
Crăiasa vieţii mele,
Izvorul dădător de vieţi,
Luceafărul din stele.’’
Aşa odată îmi spuneai,
Când mă-nbătai cu şoapte
Şi când de mâna mă ţineai,
În fiecare noapte.
Câte sărutări mi-ai luat
În nopţile cu lună,
La câte oare n-am visat
Atunci, noi, împreună.
În clipele cât am tăcut,
Am ascultat tăcerea
Şi stelele cum ne-au văzut,
Ne-au luminat şederea.
În ochii mei te adânceai
Şi jadul mă ardea
Şi focul,tu, mi-l stâmpărai
Cu gura ta şi-a mea.
M-ai conceput să fiu izvor
De pace şi lumină,
M-ai învăţat ce-nseamnă
În noaptea cea haină,
M-am simţit o zi regină
Şi mai apoi o noapte,
Din vise-am plăsmuit lumină
Şi din cuvinte şoapte.
Cu buzele mă dezmierdai,
Mă sărutai pe pleoape
Şi părul, tu, mi-l mângiai
O zi şi-apoi o noapte.
La pieptul tău, tu, mă strângeai,
Când mă simţeam pierdută,
Cu dragoste îmi alinai,
O zi din viaţa scurtă.
În păr, de-atîtea ori mi-ai prins,
Cununile de stele
Şi eu cu mâna am atins
Lumina de pe ele.
M-ai purtat pe căi de vis,
Spre viaţa de poveste
Şi îmi păreai atunci un prinţ
Şi prinţul viaţă este.
Eu, am păşit neobosită,
Urmând a ta chemare,
De câte ori eram sleită,
De dor şi de visare.
Am călcat pe culmi de dor,
Pe raza de la soare
Şi curcubeul mi-era nor
Şi clipa sărbatoare.
M-ai facut să nu fiu om,
Doar suflet şi simţire,
Am înţeles ce-nseamnă dor,
De viaţa, de iubire.
Împreună am păşit ,
Spre veşnica vecie,
Iubirile ni le-am unit ,
Din fragedă pruncie.
Din iubire am clădit,
Noi, visele măreţe.
În ce morminte le-am zidit,
Ascunse pe sub pietre?
Peste veacuri voi iubi,
Albasra departare,
Şi în neant cei doi copii,
Se-ntorc pentru visare.
N-am crezut că va să doară
Iubirea ce ne-ardea,
Din lacrimi visele să ceară,
Tributul pentru ea.
N-am crezut că va să ardă,
Iubirea ce durea,
Din neguri stelele să vadă
O societatea ta şi-a mea.
De-ai fi putut a mă cunoaşte
Cum mama pruncu-şi ştie
Ai da un veac iubirii noastre
Şi apoi veşnicie...
|