FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: "Toti o apa si-un pamant"

Trimis: 04/08/2012 23:14

Povestea drumurilor incrucisate

Trimis: 04/08/2012 23:38

" Am intalnit-o pe Maun chiar la marginea lacului. Eram solitar caci ea refuzase sa se trezeasca, desi ii acoperisem trupul cu sarutari.
Parea ca ma asteapta, iar in clipa cand m-am uitat in ochii ei am simtit furia si dorinta de a-i rupe capul. Ea imi zambi si se apropie de mine, saraca din punct de vedere sentimental.
- Sa privesc razboiul dintre tine si Abes a fost o distractie pentru mine, desi nu pariasem pe tine. M-ai impresionat si am decis ca trebuie sa traiesti.
- Cu toate astea nu am incredere in tine! Stiai ca sacrifici o viata daruindu-ma ca o ofranda demonului doar pentru atingerea telului.
- Pastrez un echilibru, Abbas. Nu pot calca stramb, altfel tot ce-mi sta in putinta sa fac se va limita la tăria bebelusului de a plange.
- Ceea ce faci tu...nu e bine! Dovedeste ca suntem guvernati de puteri fara scrupule si, de ce nu, accesibile oricarui nebun!
- Nu cred ca voi regreta ca te-am salvat. Mintea ta e un ciob din Paradis, Abbas si ce e mai important, stii sa profiti de ea spre deosebire de demonul Abes!
- Nu voi mai avea niciodata incredere in tine!
- Ei bine, cred ca ma pot lipsi de increderea ta, mai ales ca mi-ai folosit la momentul potrivit. E o minunatie, nu-i asa?
-Ce ai de gand sa faci cu ea?
- De ce nu ma intrebi cum o cheama? Stiu ca asta vrei sa afli mai presus de orice! Si nu iti cer nimic in schimb, pe cuvant de onoare.
Zambetul acela sigur pe el care-i diviniza infatisarea si te lasa sa recunosti cu ochiul liber provenienta sacra a unor genii ce se jucau cu praful de stele imi va ramane intiparit pe retina pana la adanci batraneti, caci asa isi justifica ea actiunile. Antipatia mea era pura si se nastea din ratiun, al saselea simt pe care am reusit sa mi-l dezvolt datorita surplusului de putere pe care Abes mi l-a daruit odata gazduit in trupul meu.
- Am denumit-o Arue. Unii oameni se nasc speciali, cu abilitati iesite din comun. Acst lucru se regaseste si in salbaticie. Un leu din sase are forța de a ramane rege peste familia lui, un tigru din zece reuseste sa invinga singur obstacolele vietii fara reguli. Doar cei care traiesc dupa legea " Ucide sau vei fi ucis" sunt adevaratii invingatori. Aceasi lege dupa care tu si Abes convietuiti.
- Indraznesc sa te invinuiesc de aceasta cruzime! Iti face placere sa vorbesti despre asta, daramite sa mai si vezi legea materializata. Ce esti si ce vrei de la ce te inconjoara?
- Poate ca intr-o zi vei invata sa ma convingi si iti voi vorbi despre mine si despre ce salasluieste deasupra noastra. Acum revin la Arue. S-a nascut muta, dar celelalte simturi au primit mai mult decat era necesar. Ea va fi stramosul unei familii puternice care va dainui de-acum inainte si toti laolalta iti vor egala puterea. Nemuritori opusi tie, cu sangele si atingerea rece si cu o bariera de nepatruns in jurul mintii. Greu de descifrat, greu de ucis. Intarat-o acum, Abbas si eu garantez reusita ei impotriva amandurora.
- Si cum isi va intemeia ea familia? De 3000 de ani e singura...doar daca nu m-ai adus aici ca sa...
- Nu, nu! Nu esti tu cel cu care va inmulti rasa pastrand sangele pur. Va fi tot un nordic, nascut si crescut aici. Dupa calculele mele trebuie sa apara in curand.
Ma simteam gelos si asta se vedea cu ochiul liber. Voi fi dat la o parte ca ceva nefolositor cand va aparea el, iar asta ii starnise rasul. Cu efortul prin care m-am stapanit as fi putut marunti muntii cu pumnii.
-E frumoasa, nu-i asa? Scoala si mortii cand le calca mormintele, atat e de puternica.
- O voi lua cu mine?
- Si unde o vei duce, Abbas? Unde te poti ascunde de mine? Sunt pretutindeni. In plus, nu va vrea ea sa plece. Aici e casa ei, aici se simte stapana. Nu va vrea sa te insoteasca, in ciuda intregirii carnale dupa care tanjeste.
- Ce castigi tu din toate astea?
- Vei trai si vei afla, Abbas. Ma simt indatorata sa marturisesc, esti mult mai puternic decat pari. Trecerea timpului va fi benefica pentru tine, te va face mai puternic, mai stapan pe ceea ce esti si vei ajunge sa te cunosti in intregime. Din pacate ignorantul de Abes habar n-are ce poseda, caci eu in locul lui te-as amagi cu iluzia libertatii si a intimitatii. As fi profitat de mintea ta dezvoltata si te-as fi convins sa-mi fi aliat. Asa se conduce lumea, Abbas. Cu susținerea aliantelor si a voastra ar fi fost indestructibila. Stii mai bine decat mine ca locul tau nu este aici. Trebuie sa intorci in tarile calde si sa ai grija de istoria ta. Semintia acestei rase s-a raspandit repede, sunt mai multi de teapa ta decat crezi. Palai si alaiul ei s-au proclamat primii si sunt slaviti ca niste duhuri malefice, aducatoare de necazuri. Du-te si recastigati renumele, Abbas, caci nu te-am ales degeaba.
- Cum ramane cu ea?
- Va trai mai bine decat o vei face tu de-aici inainte. Si vei onora prietenia urmasilor ei si vor deveni familia ta. Asculta-mi vorbele, sunt simple fapte in care trebuie sa te increzi. Nu-ti lua adio, doarme adanc. Pleaca acum, dar nu uita sa te intorci. Vei castiga ceva nepretuit!
A trebuit sa o ascult. Mi-am varsat nervii pe animalele salbatice care mi-au întrebuințat ca si hrana, masacrand haite de lupi, implicandu-i in jocul meu mortal in care frica ajungea sa te innebuneasca. Am lasat-o pe Arue in bratele Soartei si mi-am infruntat prezentul ca sa castig viitorul.
Nu stiu daca Maun a vorbit serios sau doar m-a amagit.
Si astept cu sufletul la gura implinirea profetiei."

Trimis: 05/08/2012 20:24

Dimitri Egreminov invartea pe degete averea inestimabila a familiei sale.
Sosise in SE Europei in urma cu catev zile si se bucura de amabilitatea si tovarasia prietenilor latini.
Tanar, inalt, ca tras prin inel, cu parul brunet si buclat, Dimitri frangea inimi doar zambind. Vampir de 765 de ani, contele, fiu al hazardului, era prieten apropiat cu familia imperiala a Rusiei, fiind o personalitate mai mereu prezenta la petrecerile si intalnirile persoanelor nobile si bogate.
Ajuns in oras avu marea placere de a fi intampinat de Marius, un alt vampir si un bun prieten al acestuia.
Anul de gratie: 1390.
- Prea frig in Siberia?
Rase de el batandu-l pe spate. Intrara in acelasi timp in carciuma intunecata si mustind a vin, un local unde intalneai doar vampiri.
- Orasul asta se altera repede.
- Trec anii peste noi si nici nu ne dam seama.
- Nimeni nu locuieste in orasul asta si ma intreb de ce.
- Pentru ca e periculos.
Ivan isi facu loc prin multime numaidecât cum il recunoscu pe Dimitri, purtand dupa el doua pahare de cristal pline ochi cu vin. Un zambet sincer, un sir sublim de dinti. Ridica paharul in semn de salut.
- Esti atat de enervant uneori, Egreminov!
- Nimeni nu pare surprins ca sunt aici.
- Asta pentru ca e altcineva mai impresionant in oras.
- Serios? Cine ar putea fi?
- Keo.
Factorul declansator. Scanteia care a aprins soarele, scuza existentei, victima hazardului, adevaratul demon care juca toti vampirii pe degete, ascuns intr-o carcasa pe masura puterii. Il gasi la masa jocurilor de noroc, ranjind in fata provocarii. Avea o pipa prinsa intre buze. Nu rezista si ii acorda contelui privirea lui increzatoare, de un verde sclipitor.
- Conte. Simtim gerul intepator intrandu-ne pe sub piele.
- Buna si tie, Keo.
Keo se ridica, luand odata cu el si paharul patat de bautura. Il prinse pe Dimitri intr-o imbratisare larga, sarutandu-l pe gat.
- Nu credeam ca voi mai apuca ziua asta! Ce te asigură pe-aici?
- O turma de demoni nervosi si intaritati. Una din familiile vechi de vampiri au pierit sub ochii mei in urma unui incendiu.
- Cineva iti vrea capul?
-Cam da.
- Si ai venit sa ceri ajutor?
- Nu fi ridicol, Keo! Ma pot descurca si singur. Doar ca le-am luat urma si am ajuns aici.
- Grozav! Poti sta la mine.
- De ce ar vrea cineva acest cap urat?
- De parca tu aduci omenirii vreun beneficiu, Ivan!
- Hai, gata, gata.
- Dimitri, daca ai nevoie vreodata de ajutor, nu ezita sa-l ceri!
- S-a facut.
Promisiunea ajunge valida odata cu ciocnirea paharelor celor doi si bautura disparand pe gat.
Acasa la Keo, dupa ce cateva lumanari au fost aprinse pentru a da putina alură incaperii si a imprastia aromele puternice, se asezara fata-n fata.
- Cum te simti?
- Deja mor de cald aici! Mi-e dor de casa.
Isi deschise la gat camasa de catifea. Trunchiul perfect se oglindea pe retina lui Keo, scaldat intr-o dragoste nemarginita.
- Mai este un motiv pentru care tu bantui locul acesta. Si presimt ca nu este unul...benefic.
Doar ezitarea din privire ii dadu de inteles lui Keo ca avea dreptate.
- Dimitri...sper ca nu ai de gand sa faci vreo prostie la anii tai!
- Nu mi-a placut niciodata sa fiu tinta. Keo...mi-e teama. Mi-e teama cu adevarat. Sunt puternic, dar...eu impotriva unei turme de demoni? Nu-mi place focul, ma cutremur doar imaginandu-mi flacarile.
- Atunci...trebuie sa distrugem poarta aia deschisa prin care tot ies!
- Nu pot...o aud cum racaie cu unghiile piatra...cum forteaza uneori zidul acela nesfarsit.
Keo se lasa in fata cu coatele sprijinite pe genunchi. Dimitri vorbea, hipnotizat. O lacrima se prelinse pe obraz, se balansa o clipa pe maxilar, apoi se zdrobi in palma. Abia atunci clipi.
- Trebuie sa o lasi pe Alexandra in pace! Daca ar avea mormant s-ar rasuci in el!
- Keo! Nemurirea purtata singur este o povara! Tu esti solitar de milenii intregi...nu te-ai saturat? Nu ai obosit??? Spune-mi o iubită pe care ai iubit-o si ai fost nevoit sa renunti la ea! Un nume!
Tonul inalt sparse globul de cristal de pe birou. Dimitri isi freca tamplele reci si ofta prelung.
- Imi pare rau. Tu...incerci sa ma ajuti iar eu reactionez ca un nebun. Insa...mi-e tare dor de ea! Ma doare doar cand imi revine imaginea ei in minte...in fata ochilor. Uneori mi se pare ca e reala si intins mana sa ii apuc bratul, dar dispare si realizez ca innebunesc!
- Alexandra este prinsa in capcana, Dimitri. Frumusetea i-a fost potrivnica. A fost oferita de catre familia ei in urma unui targ cu diavolul, iar oferta nu putea fi refuzata. Nu poti face absolut nimic in privinta ei.
- Ba da si voi face! Se va despica cerul in doua pentru ea. Si stiu cine ma va ajuta.
- Cine?
- Tea Vever. Vrajitoarea.
Vestea il imobiliza. Ramasese ca o statuie, inexpresiv. Pentru o secunda Dimitri avu impresia ca va prietenul lui a murit.
- Esti disperat...reusi sa murmure Keo.
- Tu nu poti face nimic, dar ea poate! Nu pot lasa ocazia sa-mi scape printre degete.
- Nu pot face nimic pentru ca pactul a fost legal. Nu pot rupe un contract semnat de comun acord!
- Maine ma duc sa vorbesc cu ea.
Keo isi inghiti vorbele, abtinandu-se sa nu izbucneasca. Peretii abia rezistau tensiunii, lemnul trosnea sub furtuna ce astepta sa se dezlantuie.
- Nimic nu ma poate face sa ma razgandesc. O vreau pe Alexandra chiar de pretul cerut.
- Dimitri...stii macar despre cine vorbim aici? E o forta care nu tine seama de bine sau de rau. Tea Vever este...nebunul de pe tabla de sah!
- Eva in persoana...cea care a dezonorat creatia Domnului. Stiu cu cine am de-a face. Keo...nu am nevoie de dezaprobarea ta ci de...sprijinul tau.
Frumusetea pali de pe chipul contelui doar pentru o secunda. ridurile de formă ii invadara fata si parea cocosat din cauza greutatii crucii ce i-a fost batuta in spate, in urma disparitiei Alexandrei. Keo il lua in brate, degetele mainii stangi dsiaparand sub claia de par negru.
- Bine. Voi veni maine cu tine. Acum odihneste-te.

Trimis: 06/08/2012 22:00

Cei doi vampiri se oprira la umbra salciei care se inalta mandra la o rascruce de drumuri, la poalele muntilor. De ramurile ei atarnau fel de fel de talismane, masuri de precautie impotriva demonilor, spiritelor sau a ingerilor. Toate cele patru drumuri erau intunecate, pastrand vizibilitatea redusa chiar si in toiul dupa-amiezii.
Dimitri se uita la Keo.
- Bine. Ma duc. S-ar putea sa te orbeasca cu...dintii ei prea albi!
- E singura mea sansa, Keo.
- Da, da, da...
Se uita atent deasupra lui, talismanele grele ciocnindu-se unele de altele in bataia jucausa a vantului.
- Vezi asta? Ce tinichea...
- Va pot ajuta cu ceva, domnilor?
Se intoarsera amandoi privind silueta in alb asezata in mijlocul intersectiei, aparand de...nicaieri.
Aerul se zvarcoli in sub aripile curentilor calzi, miscand varfurile parului negru, lung pana la talie. Peisajul fu strabatut de un dulce clinchet de clopotei.
- Tu esti Tea Vever?
- In carne si oase.
- De ce nu intre patru scanduri?
- Keo!
- Keo...sau Abbas. Gura asta mare iti va asigură numeroase necazuri intr-o zi.
- O sa scap de ele cum am scapat de altele. Cu aceasi gura!
- Necazul acesta va fi mai piperat. Mai...irezistibil!
Keo putea intui viitorul, dar Tea il citea pe liniile fiecarei frunti. Dupa ce ii inchise gura lui Keo se concentra complet asupra lui Dimitri, incepand sa se apropie de el.
- Domnul conte a pierdut ceva?
Intra pe domeniul intunecat al umbrei salciei, astfel isi dezvalui in intregime chipul celor doi. Perechea de ochi mari, negri ascundeau la prima vedere o uriasa oaza de cunostinte. Stiai ca exista ceva dincolo de aceasta cortina intunecata, dar nu ti-era ingaduit sa misti din loc materialul. Nu exista nici o gaura a cheii prin care sa privesti vreo scanteie. Dimitri asocie starea transmisa de ochii fetei cu luna august, o comparatie ce-l purta departe de realitate.
-Dimitri!
Imaginea se sparse, iar cioburile cazura odata cu el pe taramul rece si tare. Clipi de cateva ori pana sa-si revina complet.
- Chiar daca imiti o tanara domnisoara finuta si sensibila, eu stiu ca oasele ti le mai tine lipite de panza de paianjen!
- De ce esti aici?
Puse mana pe umarul lui Dimitri.
- Ca sa-l salvez din ghearele tale murdare. Si acum...sa trecem la treaba. Vrajitoareo...esti in dispoziție sa salvezi pe cineva din Iad?
- Coltisor...esti in situație sa taci inteligent?
Atentia si-o focaliza din nou pe conte. Vantul batea din nou. Rochia se legana odata cu parul si cu genele usor curbate. Acelasi sunet cristalin ii inconjura.
- Ma flatati, domnule conte.
- Cu...cu ce?
- Cu privirea dumitale. Stiam ca Siberia este un izvor al frumusetii heruvimice, dar...la asa ceva nu ma asteptam!
- Tea Vever, am venit sa iti cer ajutorul. Vreau sa o scoti pe Alexandra din Iad!
- Iubita ta?
- Da. O...vreau inapoi.
- Indiferent de pret?
Dimitri se rezuma la tacere, apeland la ajutorul lui Keo printr-o simpla privire.
- Nu exagera, cotoroanto! Parem noi bogati, dar in realitate...
- Da, Keo, stiu. Tu esti o simpla sperietoare de ciori.
Remarca il infurie pe acesta la culme, strangand din dinti ca un nebun.
- Domnule conte, fiindca va plac si fiindca nu aveti figuri ca...si buricul pamantului aici de fata, va voi ajuta.
- Si pretul?
- Vreau ca debutantul nascut sa imi apartina mie!
- Esti nebuna?!
Un stol de ciori zguduira un plop la tonul ridicat al lui Keo, care se pusese intre cei doi.
- Pe langa asta presupun ca vei mai cere si altceva!
- Eu doar urmez regulamentul...
- Nu mai face pe mironosita, urato si spune odata totul! Nu ne lua de prosti!
- Vai, dar ce nervosi suntem. Ei bine, domnule conte, treaba sta in felul urmator: eu o scot pe Alexandra din Iad si ti-o dau intacta, exact asa cum era cand ai pierdut-o. Veti avea parte de o iubire perfecta pana la adanci batraneti. momentul e relativ. Tot ceea ce cer de la tine conte este...primul nascut!
- Clar! Ne-am carat. Hai Dimitri, ti-am zis ca ne pierdem timpul degeaba...
- De ce inițialul nascut?
- Serios? Primul nascut are parte de abilitati fantastice, necesare mie in scop personal. Nu este important pentru tine la ce-mi va folosi el. Pana la urma...vei primi ceea ce iti doresti cel mai mult acum!
- Dimitri...
- Iti dau altceva. Comori, palate...imunitate. Omor pe cine vrei tu, cand vrei tu...
- Conte, conte...nu vreau amagiri. Eu vreau oceanul in pahar!
Ridica din umeri si ii intoarse spatele, pornind usor catre drumul ce ducea spre nord.
- Esti un gunoi, Tea Vever! Nici nu stiu ce caut aici! Nu vom accepta targul, batranico! Ne putem descurca si singuri.
- Chiar asa? Pai...succes atunci. Dar Keo, aici poate esti regele junglei, insa acolo jos esti un simplu gandac. Iar demonii urasc gandacii.
- Tu...c**va mica...
Se scoate din somn cu el la cativa milimetri de ea, cu ghearele si coltii scosi la vedere.
- Haide, Keo...cioparteste-ma. Te provoc!
- Incetati!
Atmosfera se domoli sub indemnul rastit al contelui. Keo reveni la normal, trasaturile demonice disparand sub pielea umana, un invelis excelent ce ascundea la lumina zilei fiara ce salasluia in el.
- Bine. Accept!
- Dimitri!
- Taci Keo!
- Tu sa taci! Nici diavolul nu-i asa rau! Gandeste-te doar...
- Keo...taci!
- Da, blondule. Taci. Sa nu ne grabim, domnule conte. Sunteti sigur? Va reamintesc ca...primul nascut va trebui sa mi-l predati fara urme de revolta. Altfel, Alexandra va redeveni jucaria preferata a demonilor si a sufletelor pacatoase.
- Da...stiu.
- Acum, ca totul sa fie legal...sa nu care cumva sa ma trezesc cu justitiarul noptii la usa, vreau sa semnezi asta.
Scoase din san un plin din care sustrase o foaie galbena, patata caligrafic cu intreaga intelegere.
- Cerneala iti va fi propriul sange.
- Dimitri, prietene...si tu stii ca e gresit ce faci! Mai gandeste-te...
- Daca nu o fac acum, innebunesc.
Isi atinti ochii albastri in cei ai Teei.
- Sper sa te tii de cuvant!
Ea desena cu degetul crucea peste inima, zambind. Dimitri semna. Keo ofta puternic. Tea ascunse actul inapoi in san.
- Acum...trebuie sa ai rabdare.
- Pana cand?
- Intoarce-te acasa, domnule conte. Alexandra trebuie sa va gaseasca acasa. Si acum...lasati-ma sa-mi fac treaba.
Fara sa se uite pe unde au apucat-o, cei doi o lasara pe Tea in urma.
- Realizezi ca ai inchiriat un pact cu cea care a incalcat porunca Domnului?
- Da.
- Ca dupa capul ei se tarasc cei mai puternici demoni, dar zbor si cei mai renumiti arhangheli?
- Da.
- E bine...e...perfect...
Dimitri ofta. O greutate ca de plumb ii apasa plamanii.
Era nerabdarea.

Trimis: 08/08/2012 20:59

Primavara isi facea loc printre ramurile groase ale brazilor Siberiei, salbaticie ferita de rabdarea lui Dimitri, furtunile si ninsorile violente facand loc calmului, zilelor insorite si noptilor senine, dând o priveliste cereasca asemeni unei iluzii feerice.
Portile mari se deschisera de bunavoie in fata unui invitat inaripat in fata caruia nici lupul Arkan nu avu curajul sa se repeada.
Dimitri il pofti inauntru, pastrand tainic lupta sentimentelor contradictorii sub care isi traia viata de cateva zile incoace.
- Silentios in zbor si-n mers, Rafael. Ce te asigură pe la mine?
Il saluta afisand un zambet retinut si isi scutura zapada de pe cizme. Se facu confortabil pe o canapea imensa, dar rece ca suprafata lacului inghetat.
- Mi-e din ce in ce mai stranie vizita ta aici.
- Te credeam mai...destept, Dimitri. Cum ai putut?
- E vorba de vrajitoare, nu?
- Nu te puteai dedica unei vieti solitare, prefacnd-o pe Alexandra intr-un idol si traind in umbra dragostei neimplinite decat sa faci un targ cu Soarta?
- Ei bine sunt un prost, un indragostit si un nebun! Nu am regrete.
- Dar ii stii reputatia! Dimitri, ca ea sa se plimbe prin Iad ii trebuie o invitatie. Iar tu tocmai i-ai facut-o!
- Si? Demonii o vor in aceasi masura in care o vreti si voi. In cel mai rau caz...da gres.
- Tea Vever nu da niciodata gres! Are ea o dorinta pe care de mult doreste sa o vada transpusa in realitate.
Focul din semineu se oglindea mandru in ochii albastrii ai lui Rafael. Isi freca obrajii cu palmele inghetate, oftand si scotand aburi desi ca un dragon obosit.
- Ce mai e?
- Of...Dimitri, ea tocmai ce...
- Ce-a facut?
- Cand Tea intocmeste un pact cu...vreun nefericit, acela, in urma mortii, ajunge direct in mainile noastre. Ale ingerilor.
- Cum...
- Crede-ma pe cuvant, mai bine ati arde amandoi in izvorul acela de smoala clocotita, mancati de vii...insa va asteapta ceva mai rau!
Fiorii calatoreau prin fiecare fibra musculara, provocand trupul lui Dimitri, ramanand nemiscat sub convulsiile plamanilor. Chipul ii era cioplit in groaza.
- Tu cu Alexandra...veti suporta pedeapsa divina. Intreg neamul iti este...condamnat.
- Dar ea nu a pomenit nimic, nu a specificat...Keo...Keo stia?
- Nu. Dar trebuie sa-l asculti!
Arhanghelul se ridica si porni spre usa. Ii mai dărui o ultima mangaiere pe constiinta cu ai sai ochi blanzi, rupti parca din marile tarilor calde.
- Profita de Alexandra cat poti de mult. Necazurile se abat asupra blestematilor ca si corbii deasupra cadavrelor. Esti pe moarte, Dimitri.
Disparu imbratisat de noaptea linistita a nordului. Somnul contelui se adanci in tenebre si deveni orb pana a doua zi, cand se trezi foarte tarziu. Se intinse peste perne, iar alaturi de el o gasi pe Alexandra cu ai sai ochi frumosi ascunsi de ploape grele, mirosind a floare de liliac, radiind ca un diamant neslefuit.

Trimis: 10/08/2012 20:36

Trecusera ani de zile fara ca Dimitri sau Alexandra sa mai auda de Rafael sau de Tea Vever. Asta pana intr-o seara a lunii aprilie cand Tea li se infatisa in fata usii conacului, cu fulgi mari prinsi in firele negre de par. Dimitri ii bloca intrarea, ar aceasta se furisa ca o vulpe si o lua pe Alexandra in brate.
- Felicitari!!! Micutul se va naste la mijlocul iernii, intr-o zi a lui decembrie.
Vestea se pogori asupra lor ca o avalansa, dureros de repede De-atunci nu mai scapasera de Tea. Keo incercase de cateva ori sa o omoare, dar de fiecare data ea ii scapa printre dgete.
Alexandra era rasfatata atat de Dimitri, cat si de Tea. Ba chiar aceasta ii construi o casa in SE Europei, botezand-o Eden, ridicand zidurile si mobiland camerele doar in cinstea viitoarei mamici.
Insa Dimitri insista ca baiatul sa se naca in Siberia pentru ca inghetul, crivatul si ninsoarea sa-i fie ursitoare. In noaptea zilei de 13 decembrie parterul conacului siberianera batatori de la un capat la altul de Keo si de Dimitri, asemeni leilor incarcerati, zdruncinati de tipetele de agonie ale Alexandrei, incuiata intr-o camera de la etaj impreuna cu Tea.
Dupa o ora, mnute in care timpul si spatiul se dilatara, amanand momentul mult asteptat, treptele scartaira sub pasii timizi ai Teei. Tipetele incetasera, facand loc unei taceri apasatoare.
- Baiatul tau este minunat, Dimitri.
Fara sa mai stea o lua la fuga pe scari pana in camera. Keo se uita la bratele ei patate de sange. Usa mare, solida, se lasa deschisa de ea, lasand sa intre in camera aerul salbatic, strabatut de minuscule ace de gheata.
- Ma asteptam sa stralucesti ca o stea in ultimele ei clipe de viata! Unde este dovada triumfului?
Fara sa-l bage in seama, Tea iesi si disparu in padure.
Dimitri ii pusese numele Taru. Alexandra isi reveni repede, sorbind din ochi familia neobisnuita, obtinuta cu ajutorul unui sacrificiu fantezist insemnat de cel mai sincer sentiment. Dragostea.
Keo se lasa fermecat de privirea feroce, naravasa a baiatului. Perioada petrecuta impreuna cu nol membru al familiei Egreminov a fot cea mai lunga petrecuta in Siberia.
Cei doi observara agitatia din jurul conacului, prezente care starnisera fenomene ciudate si neliniste in sanul acestei imense case. Entitati nebanuite bantuiau in-afara curtii, incercand sa se strecoare printre gratiile gardului inalt, esuand lamentabil in ciuda puterii lor celeste. Cete de ingeri curiosi il innebuneau pe Keo cu murmurul lor, iar lumina ce-o emanau deseori il orbeau. Abia reusi sa-si stapaneasca nervii. Si totul ajunge de neinteles ccand printre ingeri Keo recunoscu si demoni.
- E din ce in ce mai aglomerat, Keo...
Gheata se sparse. Alexandra isi ridica privirea mereu provocatoare catre iubitul ei. Keo nu se clinti din fata focului, incercand sa alunge raceala pielii pe care o dobandise de cand ramasese alaturi de proaspatii parinti.
- Keo..nu exista o cale prin care pactul sa...fie rupt?
- Desigur ca exista. Moartea Teei. Ah, Dimitri...de ce nu ai asteptat? Acum toti trei veti muri, ba de ingeri, ba de demoni. Nici o rasa nu este multumita de venirea pe lume a vicontelui.
Adevarul se simtea ca un cutit adanc infipt in carne. Taru scanci.
- Atunci...omoar-o, Keo! Esti singurul care poate!
- Nu. Nu pot. Dimitri, doar daca ea isi da acordul poate muri si nici atunci oricum. Fapta poate fi infaptuita doar de un dmon sau de un inger. Dar nici aceasta moarta nu este una propriu-zisa. Dispoziția ei spirituala, acest amalgam de puteri din care este alcatuita vor fi inchise intr-un cufar, tinute prizoniere. Va continua sa existe, dar sub un lacat. Obligata sa astepte. Sa imbatraneasca. Pana cand...
- pana cand ce?
- Nu stiu...pana cand oaza timpului va seca.
Usa se deschise larg si un val de aer rece se lupta pentru o clipa cu focul rosu. Caldura invinse cand Tea o inchise la loc. Keo reactiona atat de rapid incat nici Alexandra, nici Dimitri nu-l vazura cand se misca. Trei linii ii despicara dermă obrazului, iar ea nici macar nu clipi. Capul ei ramase nemiscat, intors la 180 de grade, lasand umbra vampirului blond sa o acapareze, asemeni unei bestii flamande. Iar in respiratia lui Tea recunoscu parfumul Saharei.
Nimeni nu se clinti. Ochii albastri ai lui Taru se marira de uimire, apoi incepu sa planga. Din ce in ce mai tare, pana cand Keo s-a vazut nevoit sa se retraga si sa o lase pe Tea sa il i-a in brate.
- Ce-ai afcut? scrsni acesta printre dinti.
- Ce-ai facut tu???
Ochii i se uscara, iar vicontele deveni calm, jucandu-se cu medalioanele de la gatul ei. Mama lui ii privea sceptica si geloasa, stropind venin printre gene cand baiatul ei prefera sangele vrajitoarei si nu pe al ei sau al tatalui lui.
Momentul agitat ii ridica adrenalina, repezindu-se la Tea, maraind aspru fara sa tina cont de copil.
- Te-as sfatui sa te potolesti, Alexandra. Eu te-am scos din Iad, eu te bag inapoi. Sangele meu este uman, nu are nici o proprietate malefica si nu ii face nici un rau.
Ii zambi calduros lui Taru, abandonandu-i pe toti pentru acei irisi albastri, ascultand o voce care o chema din departarile albe ale muntilor singuratici. Asculta urletul unui lup solitar si lasa fiorul sa-i inmoaie coloana vertebrala.
- baiatul imi apartine. Nu-i voi face nici un rau. Va avea parte de protectia mea tot timpul, neconditionat. Asa ca nu mai lasati impulsurile animalice sa puna stapanire pe voi cand sunt eu prin preajma. Obisnuiti-va sau nu voi tine cont de legatura de sange.
- Esti o cioara impielitata nicidecum...mironisita care incearca sa ne intre pe sub piele! Spune-mi, Tea Vever, ai fost tarfa vreunui demon si te-a alungat sau...ce? Pentru ca pactul asta e afurisit rau de tot!
- Hm...viteaz ca Soarele dimineata! Keo, cred ca ar fi timpul sa incepi pregatirea psihica pentru ca...ceea ce vine, ceea ce va lua forma te va lovi ca un val imens de pietre! Si nu vei mai vedea lumina zilei decat daca...renunti la ceea ce esti.
- Nu ma aburi, sperietoareo...
- N-as indrazni. Si acum...
I-l inapoie pe baiat Alexandrei si se aseza langa foc.
- Comportati-va normal! Ca si cum m-ati iubi. Ma simt coiudat cand celor din jurul meu le este teama de mine.

Trimis: 11/08/2012 22:00

Se mutara in conacul construit de Tea in cinstea Alexandrei, iar vizitele neplacute ale entitatilor astrale incetasera, familia Egreminov fiind protejata de fierul care inconjura Eden, un gard elegant modelat, cu ghimpi ascutiti rasarind spre cer. Tufele imense de trandafiri isi inaltau gratios florile, incolacindu-se pe gratii, lipindu-se de peretii aramii, eliberand printre petalele rosii un parfum cu tenta de mir.
Taru implini 7 ani. De ziua lui iarna arata tot ce are mai bun, mai ucigator si in acelasi timp mai fermecator. Sub vantul nemilos crapa piatra, fulgii taiau in carne vie si putine animale salbatice isi gasira adapost sub torentul de frig. Ochii lui albastri ca adancurile oceanelor se uitau amuzati pe fereastra.
- Iti place ce vezi?
Paginile cartii se auzeau fosnind. Tea sosise cu cateva zile in urma daruindu-i lui Taru un medalion din argint, o cruce veche, maiestuos lucrata tocmai de la Vatican. Lantul era la fel de subtire ca si fulgii de nea. Acum stateau amandoi in camera lui, ea intinsa pe pat, citind si el privind randurile de zapada ce se asternura prin toata curtea.
- Totul i-a forma in mintea ta, Taru. Vrei frig, ai frig. Vrei fulgi mari, ai fulgi mari.
- Puterile mele vor deveni din ce in ce mai mari?
- Vei deveni o cutie a Pandorei, viconte.
Pasii lui se grabira pe covor, apoi sari in pat langa ea. Lua o suvita buclata intre degete, distragandu-i atentia din cursivitatea randurilor.
- De ce vii atat de rar?
- Iti pare rau?
- Da. Mi-e tare dor de tine. Ma doar doar cand ma gandesc la tine. Si tu lipsesti asa mult!
- Eu...am treburi importante, Taru. Dar va veni o vreme cand...nu ne vom mai desparti.
- Serios?
Tea isi facu semnul crucii pe locul unde batea inima. Baiatul isi lipi buzele de ale ei, acoperindu-i obrajii cu palmele. Alexandra intra in camera. Perechile de buze rosii se despartira.
- Taru, te cheama tatal tau. Jos.
- Bine, mama.
Cele doua ramasesera singure. Tea ii facu semn sa se aseze langa ea.
- Ce se va intampla cu noi, Tea? Unde vom ajunge?
Nu primi nici un raspuns. Ninsoarea se calma.
- De ce fiul meu este atat de important? De ce tocmai el?
Tea continua sa taca. Se uita pe fereastra fara sa clipeasca sau sa respire. Alexandra se ridica, acceptandu-si infrangerea.
- Pentru ca el este singurul care poate ingheta Iadul.
- Si tu vrei sa-l folosesti ca pe o arma?
- Da. Acesta este planul. O era glaciara de care nici profetii n-au avut habar.Fara demoni, fara pedepse. In cel mai rau caz Dumnezeu ar permite reincarnarea.
- De unde stiai ca Taru va putea face asta?
- Nu am stiut. De fiecare data cand cer un prunc in schimb sunt prezenta la nastere. Prin rostirea unor cuvinte intr-o limba straveche, de provenienta divina copilul primeste...ceva iesit din comun.
- Tea...copilul meu este in pericol?
Geamurile tremurau din nou cuprinse de viscolul tanar si galagios. Copacii goi se aplecau pana la pamant, cersind indurare aripilor intinse ale furtunii.
- Cred ca da...

Trimis: 11/08/2012 22:01

Se mutara in conacul produs de Tea in cinstea Alexandrei, iar vizitele neplacute ale entitatilor astrale incetasera, familia Egreminov fiind protejata de fierul care inconjura Eden, un gard elegant modelat, cu ghimpi ascutiti rasarind spre cer. Tufele imense de trandafiri isi inaltau gratios florile, incolacindu-se pe gratii, lipindu-se de peretii aramii, eliberand printre petalele rosii un parfum cu tenta de mir.
Taru implini 7 ani. De ziua lui iarna arata tot ce are mai bun, mai ucigator si in acelasi timp mai fermecator. Sub vantul nemilos crapa piatra, fulgii taiau in carne vie si putine animale salbatice isi gasira adapost sub torentul de frig. Ochii lui albastri ca adancurile oceanelor se uitau amuzati pe fereastra.
- Iti place ce vezi?
Paginile cartii se auzeau fosnind. Tea sosise cu cateva zile in urma daruindu-i lui Taru un medalion din argint, o cruce veche, maiestuos lucrata tocmai de la Vatican. Lantul era la fel de subtire ca si fulgii de nea. Acum stateau amandoi in camera lui, ea intinsa pe pat, citind si el privind randurile de zapada ce se asternura prin toata curtea.
- Totul i-a forma in mintea ta, Taru. Vrei frig, ai frig. Vrei fulgi mari, ai fulgi mari.
- Puterile mele vor deveni din ce in ce mai mari?
- Vei deveni o cutie a Pandorei, viconte.
Pasii lui se grabira pe covor, apoi sari in pat langa ea. Lua o suvita buclata intre degete, distragandu-i atentia din cursivitatea randurilor.
- De ce vii atat de rar?
- Iti pare rau?
- Da. Mi-e tare dor de tine. Ma doar doar cand ma gandesc la tine. Si tu lipsesti asa mult!
- Eu...am treburi importante, Taru. Dar va veni o vreme cand...nu ne vom mai desparti.
- Serios?
Tea isi facu semnul crucii pe locul unde batea inima. Baiatul isi lipi buzele de ale ei, acoperindu-i obrajii cu palmele. Alexandra intra in camera. Perechile de buze rosii se despartira.
- Taru, te cheama tatal tau. Jos.
- Bine, mama.
Cele doua ramasesera singure. Tea ii facu semn sa se aseze langa ea.
- Ce se va intampla cu noi, Tea? Unde vom ajunge?
Nu primi nici un raspuns. Ninsoarea se calma.
- De ce fiul meu este atat de important? De ce tocmai el?
Tea continua sa taca. Se uita pe fereastra fara sa clipeasca sau sa respire. Alexandra se ridica, acceptandu-si infrangerea.
- Pentru ca el este singurul care poate ingheta Iadul.
- Si tu vrei sa-l folosesti ca pe o arma?
- Da. Acesta este planul. O era glaciara de care nici profetii n-au avut habar.Fara demoni, fara pedepse. In cel mai rau caz Dumnezeu ar permite reincarnarea.
- De unde stiai ca Taru va putea face asta?
- Nu am stiut. De fiecare data cand cer un prunc in schimb sunt prezenta la nastere. Prin rostirea unor cuvinte intr-o limba straveche, de provenienta divina copilul primeste...ceva iesit din comun.
- Tea...copilul meu este in pericol?
Geamurile tremurau din nou cuprinse de viscolul tanar si galagios. Copacii goi se aplecau pana la pamant, cersind indurare aripilor intinse ale furtunii.
- Cred ca da...

Trimis: 11/08/2012 22:02

Daca se poate sa scrieti o parere despre...ceea ce ati citit ca sa stiu daca se merita sa continui sau nu. Multumesc mult de tot pentru vizionari!