FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: "o pagina din jurnal-concluzii dure"

Trimis: 15/02/2009 16:42

Draga jurnalule,

A mai trecut o zi...secundele curg dureros de greu parca voind sa imi prelungeasca chinul.Nu imi gasesc locul aici de fapt nu cred ca il voi gasi vreodata.Uneori mi-as dori sa fiu singura..Lumea din jur ma raneste doar cu o privire…si nu am ce face…ei sunt multi iar eu sunt atat de neputincioasa…Dar nu stiu daca as putea suporta ca singuratatea sa ma patrunda…sa ma transforme in sclava ei…sa ma inlantuie…Sunt prinsa ca intr-o panza tesuta de o vaduva neagra care ma cauta de atat timp ca foamea i-a intunecat judecata ,si, in loc sa ma protejeze,cauta sa ma mistuie ca o reverie arsa de soarele diminetii…cel mai rau e ca trebuie sa ma lup nu numai cu “oamenii”ci si cu propria-mi persoana…iar din batalia dintre mine si eul meu nu cred ca cineva va ajunge invingator!….nu stiu de ce fac asta,multe lucruri nu stiu de ce le fac, poate pentru ca doar asa pot deveni mai puternica.doar asa ma pot impotrivi LOR, pot sta cu capul sus in fata taisului vorbelor care ma obsedeaza…Dar daca intr-o zi as parasi campul de batalie si m-as darui intunericului…imbratisandu-l ca pe un vechi prieten…piezandu-ma printre umbre sau devenind una din ele?...Oare ii va pasa cuiva?Oare isi va asigură cineva aminte de o biata faptura neinsemnata aruncata dintr-un coltisor in altul al unei camere imense caruia nu ii putem atinge peretii albi dar din care fiecare ne calcam in picioare ca sa evadam ,iar imensitatea si neingradirea ei ne sperie atat de tare incat ratiunea ia locul elucubratiei pe care o adoram frenetic…ignoranti…As vrea sa strig in gura mare:sunt si eu aici…vedeti? Exist...Dar nu m-ar asculta nimeni…si asta doare cel mai tare: sa vrei sa spui ceva si sa nu fii ascultat..decat de ecoul propriilor lacrimi ,care se repeta ca ticaitul unui ceas in ultima vreme…
Sunt multe lucruri pe care ti le-as putea marturisi…atat de multe ca nu stiu daca foile tale ar suporta apasarea din randurile scrijelite cu stangacia, care mi-am dat seama ca ma caracterizeaza…Da !sunt plina de defecte..egoista cum vrei tu…dar macar asculta-ma..macar acopera-ti ochii pentru a vedea sufletul…asta iti zic tie si le-as zice si lor daca mi-ar da ocazia…Nu pot pretinde ca sunt ceea ce nu sunt…nu mai ma pot preface…m-am saturat de masca mea…pe care ei mi-au sudat-o de chip cu brutalitate…VREAU SA FIU EU…Maine va veni o alta zi…sper sa fac ceva…m-am saturat sa joc intr-o piesa in care nu mi-am dorit sa fiu personaj…m-am saturat sa fiu docila…sa fiu jucaria lor…sa ma intoarca pe toate fetele cautand parca sa rupa in bucati un intreg ce nu a cazut in mainile lor murdare pana acum…Si daca maine voi avea curajul si nebunia necesara ca sa parasesc ringul de lupta neinvinsa, voi surade sfidator si ma voi inalta…ii voi depasi…iar atunci voi vedea si la ei sentimentul ce imi aduce cosmaruri in dar de atata amar de vreme ca m-am molipsit de o insomnie care imi saruta pleoapele in fiecare noapte facandu-le sa nu se inchida:teama!…deznadejde,furie poate durere le voi provoca si atunci voi zambi..da !le voi spune ca nu sunt ca ei…ca eu sunt altfel…ca nu mi-au provocat suficient rau care sa imi otraveasca radacinile…facandu-ma sa ma usuc ca o petala de crin zdrobita de pumnul greu al nedreptatii…ca inca nu au castigat…
Daca as putea face asta lucrurile ar sta altfel dar …sunt slaba...sunt om...sunt printre ei…dintre ei... le apartin…

Trimis: 15/02/2009 21:32

..ma regasesc si eu..precum si multi altii..desi nu vor recunoaste toti..din cauza nu vor recunoaste?..simplu..traim dupa niste reguli impuse de societate..si exilul..nu e o idee care sa ne surada..:P..astfel..continuam cu trairi interioare..si vieti de suprafata..existam pentru a intelege...si murim..pentru a fi amintiti..

Trimis: 16/02/2009 21:58

Asa e...viata e doar o lupta continua cu cei din jur si cu noi insine...si numai oamenii"altfel"isi dau seama de asta...nu ingnorantii care cred ca viata e roz...