|
LoveKey
Membru recent
| Data inscrierii: 14/Apr/2007 |
| Mesaje: 95 |
| Localitate: Tg-Jiu |
|
|
O întâlnisem în sala de lecturã a bibliotecii oraºului. Stãtea aplecatã asupra unei cãrþi de picturã, cu faþa seninã aºezatã între mâinile fine. Stând în faþa cãrþii mele uitasem de toate ºi începusem sã o privesc fascinat printre gene, îi observam linia dulce a gâtului, ochii mici ºi albaºtri....Mi-a observat privirea ºi a ridicat încet capul treacându-ºi mâna peste pãrul scurt ºi blond. Am început repede sã par interesat de cartea din faþa mea, dar ea a continuat sã mã priveascã iscoditoare...nu ºtiam de ce ºi începusem sã devin jenat. Razele soarelui care se strecurau pe fereastrã m-au fãcut sã îmi întorc ochii ºi am observat ceasul...vremea trecuse ºi trebuia sã plec. Înainte sã ies am observat cu o bucurie ciudatã cã venea înspre mine...Trebuie sã plece ºi ea... sã o aºtept?...nu o aºtept...cine ºtie ce o sã zicã...tot nu voi avea curajul sã intru în vorbã cu ea...Mi-a fãcut semn cu mâna. Am zâmbit nesigur, dar am aºteptat-o. Am ieºit împreunã din bibliotecã în cãldura amiezii. Aºa am fãcut cunoºtinþã. Ea era elevã în clasa a X-a, iar eu în clasa a XI-a. Mie îmi plãcea sã citesc, iar ei la fel. Am afla cã scria poezii ºi îi plãceau lucrãrile de artã. Urmãtoarea zi am fost împreunã la o expoziþie....a fost ceva...reciproc. Am întrebat-o ºi a acceptat imediat. Eram mirat de câtã fascinaþie pot trezi niºte tablouri vechi în ochii ºi în trupul gingaº al fetei de lângã mine. La un moment dat a privit uimitã o picturã ºi m-a strâns de mânã. Am mulþumit în gând pictorului care desenase acea fiinþã fantasticã în zborul ei. Bucuros de întorsãtura lucrurilor i-am înconjurat încet mijlocul cu mâinile mele...ªi-a ridicat faþa încã visãtoare ºi mi-a zâmbit.
Am surâs amândoi obraznic la doamna care ne privea parcã indignatã de aceastã indiscreþie. Am luat-o de mânã ºi am ieºit amândoi în grabã. Îmi povestea despre pasiunea ei ºi eu o ascultam cu ochii nedezlipiþi de ochii ei albaºtrii, de chipul visãtor ºi...de buzele ei. M-a dus la ea acasã o cãsuþã frumosã, cu grãdinã ºi vie, un loc unde puteai sã te dezlipeºti de toate zgomotele lumii. Am cules un bob de strugure ºi i l-am oferit în glumã cu buzele mele...dar ea ºi apropiat faþa de a mea, l-a luat ºi în treacãt ºi-a atins buzele uºor de ale mele...a fost o mângâiere de o secundã...dar una plinã de dulceaþã...o contact care a stârnit în mine mii de dorinþe. A zâmbit ºi a pornit înainte. Am urmat-o. Pãrinþii ei erau niºte oameni simpatici care m-au salutat de parcã aº fi fost de-al casei. Acolo a fost singurul loc în care m-am simþit mai în largul meu decât acasã.
Urmãtoarele zile le-am petrecut mai mult împreunã, colindam strãzile oraºului fãrã nici o destinaþie, fãrã nici un punct de finish. Mergeam mânã în mânã ºi ne ghiceam unul altuia vorbele, ne priveam ºi râdeam. Câteodatã ne aºezam amândoi pe o bancã , o îmbrãþiºam, priveam amândoi cerul ºi o puneam sã îmi povesteascã...Ce sã îþi povestesc? …Povesteºte-mi despre picturã…ªi stãteam momente care fãrã sã ºtim se transformau în ore, venea miezul nopþii ºi noi uitam sã mai mergem pe la casele noastre ºi printre cuvintele ei pline de farmec ne mai furam unul altuia câte o sãrutare.
Ne sãrutasem prima datã la puþin timp dupã ce fusesem la ea acasã ºi mã atinsese atrăgător cu buzele, mã oprisem brusc din mers ºi o strânsesem în braþe, iar ea uimitã se împiedicase ºi astfel ajunsesem cu palmele strivite între spatele ei ºi gardul unei grãdini. O atinsesem cu buzele aºa cum mi le atinsese ea prima datã ºi ea ºi le desfãcuse primind fericitã sãrutarea mea, îºi pusese ºi ea braþele în jurul meu ºi mã strânsese de parcã nu mai avea de gând sã îmi dea drumul niciodatã. Câteva zile mai târziu am început sã mã întreb dacã nu devenise ea mai îndrãzneaþã decât mine când îºi strecurase limba micã ºi fierbinte ºi dintr-o singurã rãsucire explorase fiecare colþiºor al gurii mele. Mirat de aceastã nouã posibiltate de cunoaºtere, de unire mai profundã a fiinþelor noastre am început sã îi alint limba cu limba mea…se roteau amândouã jucãuºe una în jurul alteia se descopereau ºi asfel noi ne cunoºteam din ce în ce mai mult. În seara aceea am simþit pentru întâia datã din plin dulceaþa gurii calde Izabelei. De atunci jocul acesta, frãmântarea, dulceaþa au transformat nelipsite din plimbãrile noastre.
Nu ne spusesem niciodatã cã ne iubim…nu ºtiu de ce…poate pentru cã nu a trebuit…poate pentru cã îmbrãþiºãrile, sãrutãrile noastre flãmânde ºi nevoia noastrã unul pentru altul spuneau totul.
Apoi am început sã mã frãmânt, cãci în ultimul timp începuse sã devinã tot mai tristã, pãrea tot mai pierdutã în gândurile ei, cu toate cã mã sãruta la fel ºi simþeam ca doreºte îmbrãþiºãrile mele…Ce este…De ce eºti tristã?...Nu e nimic spunea. Apoi întorcea capul parcã nesigurã ºi câteva lacrimi ameninþau sã îi þaºneascã din ochi.
M-am mai liniºtit îndată ce într-o searã m-a întrebat dacã pot veni pe la ea acasã sã vedem un film...Pãrinþii mei nu sunt acasã în seara asta...Vin...Sigur cã vin...
Am intrat în camera ei...în sanctuarul ei ºi m-am aºezat pe patul acoperit cu un cearºaf purpuriu. A stins becul, a pornit televizorul ºi a venit în braþele mele luându-mi maine ºi punându-mi-le în jurul ei...Bine ai venit la cinema iubitule...Am râs. Am sãrutat-o. Apoi ne-am întins amândoi în pat. Ea era gânditoare ºi la fel de palidã. Izabela, spune-mi te rog ce ai? A tãcut ºi s-a strâns mai aproximativ de mine. Am mângãiat-o uºor pe posterior privind-o întrebãtor. Atunci mi-a prins gura cu buzele ei ºi s-a rostogolit asupra mea. Izabela, am strigat ºi m-am ridicat din pat. De ce faci asta? Ea a închis ochii ºi a început sã plãngã. Îi prind faþa în mâini, îi ºterg lacrimile ºi o sãrut pe frunte...Izabela...κi ridicã faþa umedã...Ce se întâmplã? Mie îmi poþi spune. Atunci am aflat...am aflat ºi am plâns...În urmã cu ceva timp Izabela aflase cã suferea de o boalã foarte rarã de inimã. Acum Izabela nu mai avea de trãit decât câteva ore. La cererea ei pãrinþii acceptaserã sã o lase sã simtã ºi ea mãcar odatã în viaþã plãcerea unirii totale cu persoana iubitã...Izabela...Am lãsat capul în jos. Am plâns amândoi strângându-ne în braþe ºi amestecându-ne lacrimile. Mi-am învins lacrimile ºi durerea ºi am ºtiut cã dacã Izabela va muri, va muri fericitã. I-am luat membrele în brațele mele, degetele noastre calde se uneau ºi se depãrtau, am început sã ne cunoaºtem corpurile bucãþicã cu bucãþicã, a urmat iar jocul acela al limbilor, i-am desfãcut bluza nasture cu nasture ºi i-am acoperit cu buzele fiecare parte a corpului i-am sãrutat lung ºi pe rând sânii mici ºi tari, iar ea ºi-a plimbat mâinile pe spatele meu gol strângându-le înfioratã ºi suspinând de plãcere. I-am acoperit tot corpul cu mâinile ºi am trãit amândoi senzaþie dupã senzaþie, iar corpurile noastre au început sã se uneascã tot mai mult, tot mai adânc pânã la o armonie desãvârºitã dincolo de tot ce poate exista în mulțimea aceasta. La sfârºit obositã ºi zâmbind Izabela s-a strâns goalã lângã mine ºi m-a privit. Vreau sã fii fericit. Vreau sã trãieºti ca ºi cum eu nu aº fi murit ºi aº fi încã lângã tine. M-a rugat din ochi. Am încuvinþat ºi o lacrimã mi s-a prelins pe sânul ei alb. A zâmbit ºi a adormit liniºtitã cu capul pe pieptul meu. Eu am rãmas multã vreme aºa în seară ºi privind-o ºi gândindu-mã cum aº putea sã îmi trãiesc viaþa fericit fãrã ea. Dimineaþa devreme am acoperit-o cu pãtura, am privit-o pentru ultima datã vie ºi am ieºit. Dupã înmormântare i-am mai vizitat pe pãrinþii ei ºi s-au purtat cu mine ca ºi cum aº fi fost fiul lor, dar pentru ei viaþa pãrea cã se sfârºise. Eu am hotãrât sã mi-o trãiesc în amintirea Izabelei.
|
In rest, povestirea este oarecum buna... Se putea si mai bine, totusi. SUCCESE pe mai departe!!
[/url]
..Si Superhero..nu au facut s*x..au facut dragoste...Sa faci dragoste e atunci cand o faci cu sentiment...in iubire,nu din obligatie sau pt bani 
.Imi place oricum 
Mutat la "anti-plictiseala" 
